De ce imi petrec sarbatorile pe dos fata de restul lumii?

Ce inseamna “sarbatori” pentru tine, pentru mine, pentru noi, pentru ei? Zile libere, zile nelucratoare, mancare multa, cadouri, zapada ca in povesti, oua umplute si salata boeuf, pasca si cozonaci, miel sau porc, alergatura pe strazi sau prin magazine, inghesuiala, timp petrecut cu familia, plocon pentru nasu’, filme, aer curat, picnic, tihna, liniste, oameni dragi etc?

Fiecare cu definitia lui…obiceiurile si obisnuintele sale. Eu sunt pe dos. Sunt contra curentului. Daca vii la mine in ziua de Paste risti sa manaci scoici, pizza sau salata caci pasca sigur nu o sa am, iar cozonac mananc de fiecare data cand am pofta, nu doar de Paste sau de Craciun.

Pana acum vreo 6 ani ma enervau maxim perioadele dinaintea sarbatorilor: fie Paste, fie Craciun! Mai bine spus, ma enerva saptamana dinaintea sarbatorilor. De ce? Destul de simpla explicatia. Pentru ca in Saptamana Mare oamenii sunt fix pe dos fata de cum ar vrea ei sa fie: mai buni, mai calmi, mai intelegatori, mai frumosi, mai linistiti. Toata lumea alearga dupa cadouri, pe strazi si in magazine, toata lumea e stresata, barbatii bifeaza liste la cumparaturi iar femeile nu ies din bucatarie cu zilele, casele miros a mancare ce de cele mai multe ori ajunge la gunoi.

“Tine post! Nu manca din asta ca e pentru stufat! Nu pune mana ca nu mai creste! Taie-mi si mie niste morcovi! Bag cozonacii acum si cat se fac pregatesc totul pentru ciorba. Mai fac si o friptura, nu multa, dar fie acolo…sa avem…ca doar e sarbatoare si asa se face!” As putea insira multe motive si situatii, dar sunt convinsa ca in mintea si imaginatia multora dintre cei ce citesc acest text sunt pusa la zid si judecata pentru alegerile mele pentru ca nu sunt in rand cu lumea.

Arhiva personala dintr-o zi obisnuita

Mai am un defect. Mananc putin! Niciodata nu mananc mai mult de un fel la masa. Mananc de placere si de pofta si ma satur repede. Am suparat multe mame si bunici pentru ca spuneam ca nu mai pot si felul urmator si ca imi sunt suficiente doar cu salatele de la inceput.

In poza alaturata se afla un potential “meniu” pentru Paste (v-am spus ca sunt pe dos). Sunt convinsa ca acum incep sa curga ridicarile din sprancene si clatinatul din cap ca “nu se face asa” si ca “nu e normal”.

Cred ca “normalitatea” asta este de fapt un mare defect al poporului roman. Noi asteptam ocazii, situatii, sarbatori, zile speciale pentru a ne bucura sau a manca ceva anume. Si atunci ce facem? Execese desigur! Ni se face rau de la atat “mult si bine” cu care nu suntem obisnuiti!

Oare de ce nu putem manca miel si in restul anului daca avem pofta? De ce trebuie sa ne certam despre cand se vopsesc ouale cand nici nu stim macar motivul pentru care se vopsesc oua de Paste sau se mananca miel? De ce cozonacul e un fel de tort aniversar si nu il mancam si in restul anului? De ce nu facem fapte bune si in restul zilelor din an? De ce nu facem din fiecare zi o sarbatoare astfel incat sa ne bucuram in fiecare zi?

De ce sunt eu pe dos fata de altii? Pentru ca nu imi place agitatia dinaintea sarbatorilor. Pentru ca zi de sarbatoare pentru mine inseamna zi de odihna si de incarcare cu energie. Iar daca asta presupune sa stau la soare si nu la masa, asta voi face!

Doresc tuturor oamenilor sa aiba sarbatori asa cum viseaza si cum si le doresc! Cu chibzuinta si fara risipa! Linistea sufleteasca este mult mai importanta decat parerea oamenilor despre noi sau alegerile noastre!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *