Am ajuns sa ne punem filtre nu numai peste pozele pe care le facem dar si peste viata si actiunile pe care le intreprindem. Bineinteles, ca multi vor sari in sus si vor spune ca nu este adevarat, ca sunt autentici, ca fac lucrurile pentru ca asa simt si lista poate continua.
Am 38 de ani si nu imi place de mine cum ies in poze. Am nasul stramb, fata asimetrica (ca toti oamenii), un ochi mai mic si unul mai mare, niste riduri fine pe langa buze, dintii strambi si nu stiu sa zambesc si sa ma uit in obiectivul aparatului foto. Am foarte putin poze care imi plac iar acestea au peste ele multe filtre. Imi place de mine in oglinda dar nu stiu sa ma comport la poze.
Niciodata nu ai cum sa ghicesti ce iti rezerva viitorul si de cele mai multe ori esti pus in situatii pe care chiar daca le-ai gandit sau imaginat iti este destul de greu sa le digeri. Dar cum sa evoluam altfel daca nu avand parte de tot felul de provocari?
Iata-ma in fata unei sedinte foto profesionale! Pana la ea a trebuie sa aleg fotograful. Cum imi place sa imi fac singura alegerile, am inceput cautarile. Pe internet. Nu am obiceiul sa dau click pe linkurile sponsorizate. Asa ca am trecut de primele 3 site-uri si am inceput sa ma uit. Intrucat aveam nevoie de fotografie de business am inchis rapid site-urile care faceau si foto pentru nunti-botezuri-cumetrii si am filtrat (ironic) destul de rapid informatia. Am ramas cu o singura varianta si am dat telefon. Inca de la prima convorbire telefonica am simtit ca alegerea va fi una corecta asa ca m-am lasat ghidata de Adrian, cel ce avea sa realizeze si pozele.
A urmat un weekend in care am tot probat tinute. Bineinteles ca nu aveam cu ce sa ma imbrac din nenumarate combinatii, dar pana la urma am ramas cu niste alegeri. A sosit ziua sedintei.
Am inceput cu o cafea apoi am trecut la machiaj. Nu stiu cand a trecut o ora, insa o alta personalitate a mea parca se contura. M-am schimbat si am inceput. Cu emotii si tristete in ochi (asta am vazut in primele poze). Cu stangacie si mult trac. Trec peste partea care mi-a oferit startul relaxarii si revin la sedinta in sine.
Nu aveam asteptari asa ca am incercat sa ma bucur de momentul respectiv. E adevarat ca abia spre final am intrat in stare! Acest lucru se vede foarte clar uitandu-ma in ordine cronologica la poze si la evolutia mea. Pentru ca este o evolutie.
Dintr-o fetita mica si speriata am reusit sa scot diva la iveala si, mai mult decat atat, am fost tare incantata de rezultat. Pentru prima data mi-a placut de mine fara filtre si artificii, cu toate ridurile si asimetria mea.
Mi-am dat seama ca pot sa fiu asa cum visez eu sa fiu. Ca este vorba despre naturalete si nu trebuie sa pun nimic deasupra. Ca pot sa fiu o business-diva chiar si cu piercing in nas si tatuaje. Nu trebuie sa ascundem ce suntem. Nu e cazul sa ne distribuim in roluri pe care nu stim sa le ducem, sau sa mimam fericirea doar pentru a bifa niste casute impuse de societate si mediul in care traim.
Am 38 de ani si de multe ori mi-a fost teama sa ma simt femeie. De fapt, nu aveam suficienta incredere ca pot fi asa cum vreau. Dupa niste momente care mi-au dat de gandit, niste meditatii ghidate si aceasta sedinta foto mi-am confirmat ca merit sa fiu mandra de mine.
Concluzia este ca pentru orice exista un inceput. Nu spun ca voi poza in fiecare luna, dar cred ca orice femeie merita si trebuie sa isi faca acest cadou, sa aiba parte de o sedinta foto profesionala. Eu de abia o astept pe urmatoarea, care va avea alta tematica si cu siguranta imi va arata si alte laturi ale mele pe care acum nu le-am descoperit!
Fotografiile au fost realizate la SULYOK IMAGING