Conteaza ce primesti, nu ce cheltuiesti!

Aveam o discutie de adulti, despre bani, la care a fost martor si copilul de 11 ani! Discutam despre niste sume si el se minuna si facea ochii mari pana cand a spus:

“Vai, dar despre cati bani vorbiti….!”

Mama responsabila din mine a inceput sa se justifice si sa tina o mica lectie despre bugete, venituri si cheltuieli: stii, poate in mintea ta sunt multi bani, dar atunci cand exista si niste chetuieli trebuie sa le pui si pe ele pe lista si abia apoi tragi linie. Banii astia pot parea multi acum, dar…. (aceeasi idee spusa in mai multe fraze). M-a intrerupt destul de brusc si initial nu am crezut ca aud bine, asa ca l-am rugat sa repete:

“Conteaza ce primesti! Nu ce cheltuiesti!”

Am avut un moment de vid intelectual pentru ca aseara chiar citeam niste pasaje intr-o carte despre valoarea si pretul lucrurilor. Mi-am dat seama ca are dreptate si ca inca pune pret pe felul in care se simte mai mult decat pe rational, mai multe pe bine si fericire din lucruri mici decat pe analiza.

Oare daca ne-am lasa condusi de impuls, instinct, suflet sau cum vrei noi sa ii spunem nu am avea impresia ca lucrurile sunt mai bune? Daca am lasa putin capul deoparte cu tot cu analiza lui si despicarea firului in 4 nu ar fi putin mai bine si am face lucrurile care ne fac placere?

Chiar si acum, dupa pandemie, pare ca nu am invatat nimic. Pare ca inca ne punem frane si ca in loc sa fi invatat ce este aceea libertatea ne-am mai adaugat inca o teama la rucsacul invizibil pe care il caram in spate! Veti spune ca e imposibil sa inveti libertatea in izolare. Desi, crizele nu modeleaza caracterul si doar il scot la iveala. Asa ca, stiu ca circula pe facebook si e funny, daca nu eram liberi inainte de pandemie nici dupa nu vom fi.

World in a bubble

Nu spun ca toata perioada am fost zen sau ca in fiecare zi sunt zen si vad totul in roz. Spun doar ca e important sa facem un pas in spate, sa ne ridicam putin pe varfuri si sa si sa incercam sa privim in interior. Daca stam la margine nu facem sa vedem decat conturul si nu vom afla ce contine. Tot in cartea pe care o citeam aseara era dat un exemplu de cum sunt vazute aceleasi situatii de adulti si de catre copii. Daca la un eveniment prezentatorul spune unei sali de adulti ca ii invita pe scena sa cante si sa danseze doar 10% din cei prezenti vor avea CURAJUL sa o faca. Daca propune acelasi lucru pentru o sala plina cu copii, acestia vor alerga cu bucurie catre scena si vor trai momentul cu maxima intensitate.

Este adevarat ca trebuie sa existe un echilibru intre ceea ce dai si ceea ce primesti in schimb, dar pe ce punem pret mai mult? Conteaza mai mult cat platim pentru ceva sau conteaza cum se simtim dupa ce beneficiem de lucrul platit? Plata poate fi in bani sau nu. Poate fi in sentimente sau in obiecte, in actiuni sau relatii. Cum ne gasim echilibrul in aceasta balanta? Ce ne bucura mai tare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *