Din izolare pentru totdeauna!

Cum au trecut doua luni fara sa va vedeti prietenii?

Cum ati reusit sa supravietuiti fara sa mergeti la sala sau la salonul de coafura?

Cum a fost fara a iesi la restaurant sau fara a sta la terasa cu prietenii?

Cum ne vom aminti de perioada pe care am trait-o si cum ne vom raporta la ea de acum incolo?

mCe am descoperit despre noi si despre familia noastra? Nu-i asa ca ne-am dat seama ca avem niste super puteri de care nu eram constienti?

Cu ce obiceiuri sau amintiri ramanem din aceasta izolare? Am invatat sa facem ceva nou?

Nu stiu de ce, dar am impresia ca pentru multi oameni data de 15 mai este un prag asa cum este Revelionul sau poate intratul la facultate.

Mi-am facut o lista cu lucrurile de care vreau sa ma tin dupa aceasta izolare:

  • stiu ca pot face sport in fiecare zi cate 20 de minute si as vrea ca in fiecare dimineata sa faca asta. Avand in vedere ca din ziua 0 am inceput cu miscarea cred ca deja mi-am creat un obicei. Bravo, Bianca!
  • am incredere ca ma pot pregati singura din punct de vedere estetic pentru orice situatie. Poate ca incepand sa ma tund singura in casa inca de la 13 ani a fost un avantaj. M-am vopsit si am tuns si copilul. Si pisica!
  • cred ca am fost mult mai calma perioada asta. Am tot vazut oameni care erau super nervosi sau plictisiti de la atata stat in casa sau facut nimic. Nu am avut timp sa ma plictisesc, ba chiar am si obosit muncind
  • mi-am dat seama ca pot sa fiu eficienta daca ma concentrez la asta si ca nu e nimic grav daca in timpul zilei imi iau 10 minute de stat pur si simplu. Acest lucru poate ajuta si mai mult decat muncitul pe branci
  • am meditat. Am folosit o aplicatie pe telefon cu diverse meditatii. M-a ajutat mult sa imi golesc capul de ganduri care circulau fara nicio regula si care imi distrugeau zen-ul. Recomand meditatia/ relaxarea cel putin 15 minute in fiecare zi. Face bine sa stai putin pe loc ca sa te poti aduna si sa nu lasi gandurile negre sa puna stapanire de actiunile si deciziile tale
RisingWoman+NorthernStar

Pe langa toate cele de mai sus am ales sa raman si cu o amintirie vizibila. Intr-o seara a acestei perioade de izolare, stand pe canapea, m-am apucat sa ma desenez pe mana. Am acest obicei de a ma desena pe piele de cand eram mica. Asa ca mi-am facut o semiluna cu niste raze care se terminau in niste sageti. In acea seara m-am hotarat ca la finalul perioadei imi voi tatua acel desen. Permanent! Am vorbit cu Adelina si mi-a indreptat desenul, iar in loc de sageti mi-a sugerat Steaua Nordului care stim cu totii ce semnificatie are. Pentru mine izolarea asta asta nu a fost o perioada pe care vreau sa o dau uitarii. Ba chiar a fost o perioada de care vreau sa imi amintesc de fiecare data cand mintea mi-o va lua razna si imi va spune altceva despre mine.

Drumul vietii si un nou inceput

In perioada asta am invatat, mai mult ca niciodata, ca merita si trebuie sa am incredere in mine. Nu ma pedepsesc ca nu am facut-o pana acum, dar ma felicit ca mi-am dat seama de asta. Altfel ar mai fi trecut ceva vreme. Izolarea mi-a adus si mintea de care aveam nevoie si puterea pe care o cautam care sa imi spuna ca stau foarte bine pe picioarele mele, indiferent cu ce sunt incaltata. De aceea, a doua amintire vizibila pe care o voi purta pentru totdeauna din aceasta pandemie este tot un tatuaj.

Keep up the good work!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *