“- Cand aveam vreo 36-37 de ani s-a intamplat o chestie tare ciudata! O pandemie mondiala! Stii ce e aia o pandemie mondiala? Un virus s-a raspandit cu o asa viteza incat foarte multi oameni au fost infectati. Pentru ca nu exista vaccin, cea mai usoara metoda de raspandire a virusului a fost distantarea sociala. Adica, toata populatia planetei sa stea in perimetrul casei cat mai mult, sa nu se intalneasca cu prieteni sau rude si sa aiba grija foarte mare cu igiena….”
Posibil ca povestile pe care le vom spune nepotilor vor cuprinde detalii si intamplari despre perioada pandemiei din 2020. Mai ales despre Paste. Eram obisnuiti ca inainte de Paste sa umplem mese cu mancare, sa cheltuim nespus de mult pe lucruri de care nu aveam nevoie cu adevarat, sa ne cumparam haine noi pe care sa le imbracam in noaptea de Inviere la Biserica. Sa luam lumina, sa ciocnim un ou si apoi…sa plecam la discoteca. Pastele era deja un fel de Revelion. Faceam cele ce tineau de traditie (oua, cozonaci, pasca, miel, curatenie generala) si apoi ne vedeam de cele lumesti si foloseam Pastele ca pe un prilej de evadare.
Anul 2020 ne-a cam asezat pe toti in bancute si ne tine o lectie despre NOI! Ne arata cum suntem NOI! Ne stim din oglinda , dar aveam atat de multe masti puse peste miez incat adevaratele fete nu se mai observau. Stiu ca multi s-au saturat deja de gandirea asta pozitiva si ca ar sparge niste farfurii doar pentru ca nu mai suporta sa stea in casa cu familia. Dar, cum spuneam, mastile ne sunt date la o parte si ramanem in pielea goala, egali, cu gandurile si trairile care chiar sunt ale noastre si pe care nu avem de la cine sa le mai imprumutam.
Totul era facil, totul era la un click distanta, obtineam orice cu usurinta sau cu bani, aveam impresia ca totul ni se cuvine si nu faceam eforturi sa ne explicam lucruri. Brusc am fost scosi din vartejul zilnic si acum stam pe margine, spectatori la propria viata si incercam sa ne-o organizam, sa facem curat in lucruri, in carti, in rafturile mintii, sa facem tot ce nu am facut pana acum pentru ca nu aveam timp (scuza clasica) si sa fim pregatiti pentru atunci cand vom iesi “afara”.
Tot aud “cand vom iesi si vom lua lucrurile de unde le-am lasat”. Ma gandesc ca multe lucruri nu vor mai fi unde le-am lasat. Nu ne-au asteptat pe noi sa ne facem ordine in viata. Atunci cand vom iesi “afara” ar trebui sa fim mai evoluati. Ar trebui sa fim cu un pas in fata. Cel putin cu un pas. Daca luam lucrurile de unde le-am lasat inseamna ca perioada in care am stat in izolare nu am facut nimic, nu ne-a adus niciun beneficiu, nu am invatat nimic…deci putem sa o stergem. Oare vrem sa spunem ca aceste doua luni au fost timp pierdut?
Cand vom iesi afara va fi vara deja. Nu exista buton de rewind astfel incat sa dam play de la martie! Timpul, asa relativ cum este el, se scurge cu aceeasi viteza. Nu ne asteapta. Posibil doar sa ne dea o stafeta.
“Un nou tip de gandire este esential pentru ca omenirea sa supravietuiasca!” Nu am spus eu, a spus Einstein, dar nu a spus astazi. A spus asta in secolul trecut. Si nu am bagat in seama. Nu am vrut sa ascultam. Nu am vrut sa invatam…pentru ca “lasa ca stiu eu mai bine”. Ce am stiut noi pana acum a ajuns la un capat. Si nu va mai functiona in continuare. Nu avem nici cum sa retraim ce a fost. Si ca orice capat aduce cu el si un nou inceput. Hai sa avem un inceput bun! Sa facem lucrurile altfel decat le-am facut pana acum, iar povestea pe care o sa le-o spunem nepotilor sa aiba happy end!
Pastele 2020 este unul cu rezolutii. Niciodata un Paste nu a fost asa. Rezolutiile erau specifice inceputului de an si erau aceleasi in fiecare an. Pentru ca niciodata nu ne tineam de cuvant. Acum avem ocazia sa facem altfel! Avem ocazia sa facem cum trebuie ca sa fim bine!
Si pentru ca Einstein a fost un geniu si un om de stiinta special, cred ca raspunsul tot de la el vine:
“Love is the answer!”