Pentru noi, generatiile crescute in comunism si putin dupa revolutie, AFARA reprezenta cel mai tare computer. Afara se intampla totul, acolo erau prietenii, acolo era locul de joaca: la batatorul de covoare, la canal, la piatra, la toboganul de gunoi, la statia de apa sau cine stie prin ce sant sapat sau cazemata. Afara jucam castel, elasticul, pac-pac, ratele si vanatorii, capra, fotbal, turca si orice alt joc ce presupunea alergare, pietre si crengi rupte din copaci. Afara era precum cea mai tare platforma de socializare iar cel mai popular grup era “In fata blocului!”.
Cea mai mare pedeapsa pe care ne-o puteau da parintii nostri era sa nu ne mai lase afara. Si atunci stateam la geam sau la balcon si ne uitam la ceilalti copii cum joaca frunza sau deseneaza sotronul pe trotuar. Sentimentul acela de neputinta si umilinta se uita greu. Daca mai venea la pachet si cu vreo corectie fizica era ceva ramane adanc infipt in suflet si in minte.
Ia, hai, du-te in camera ta si lasa-ma in pace!
De azi inainte nu mai ai voie sa iesi din casa. 2 saptamani stai in casa si nu ai voie afara!
Nu mai ai voie sa te joci cu X si nici afara nu mai iesi urmatoarea saptamana!
Vrei afara? Data viitoare cand vrei sa faci ceva sa te gandesti la asta!
Ai voie afara doar pana la ora 8! Atat! Si nu iesi mai devreme de 5!
Pandemia de corona virus ne determina pe toti sa stam in case. Absolut toti. Bunici, parinti, copii, catei, purcei si hamsteri! Acum generatia care si-a petrecut copilaria in fata blocului are copii. Carora trebuie sa le explice de ce nu e momentul de socializare. Se descurca ei pe whatsapp, facebook, tik tok si alte platforme. Au calculatoare si telefoane inteligente. Interactiunea este la alt nivel. Dar asta e valabil pentru cei mai mari dintre ei.
Copiii pana in 7-8 ani erau cei care stateau la locurile de joaca din parcuri pana seara tarziu (nu ca pe vremea noastra si nu singuri) si cei care se bucurau de fiecare intalnire cu prietenii lor, colegii de scoala sau de gradinita. Pentru ei acest stat in casa este mai greu. Si de suportat si de explicat. Pentru unii este un fel de pedeapsa si sufera mult din lipsa acestei socializari indiferent de cate activitati le ocupa timpul.
Dragi parinti, as vrea sa va faceti o promisiune si dupa ce se termina pandemia asta sa nu va mai pedepsiti copiii. Indiferent de boacana! Vor avea nevoie sa faca boacane. Si ei sunt oameni si vor avea nevoie sa se elibereze cumva de stresul acumulat in perioada asta. Isi traiesc acum toate pedepsele viitoare! Haideti sa ii lasam sa fie liberi si sa ne bucuram ca sunt sanatosi, frumosi, destepti si ca sunt ai nostri! Ce ziceti?