Suntem ultima generatie fara internet. Am cunoscut perioada in care un singur copil din bloc avea calculator si in care ne duceam la internet cafe pentru “a sta pe internet”. Perioada in care conexiunea se facea prin dial-up si dadeam cu nasul de lumea noua. Beam sucuri de la dozator considerand ca era un obicei luxos. Tot in perioada de dupa revolutie, cumparandu-mi o sticla de apa am descoperit apa plata- am dus-o inapoi la magazin spunand ca e rasuflata. E de ras acum. Tot atunci infloreau si posturile tv si ne bagau “informatie” pe gat.
Imi aduc aminte cum ma uitam pe RAI, RTL sau alt post strain (dupa ce aveam televiziune prin cablu) la reclamele cu crema de branza sau pastile pentru masina de spalat vase. In mintea mea branza era doar de un fel- telemea, iar vasele se spalau cu mana. Ma uitam la MTV la casele diverselor vedete. Erau prezentate cu toate masinile lor decapotabile si cu iahturile din diverse porturi ale lumii. Pentru ca nu vazusem cu ochii mei pana atunci un iaht nu inteleam nici ce vad la tv.
Copiii din ziua de astazi nu se uita la tv. Ba chiar spun des: “nu inteleg de ce va mai uitati la tv”. O perioada chiar nu am stiut ce sa raspund. Mi-am dat seama ca e vorba despre diferenta dintre generatii care se manifesta pe toate planurile. Oricat de avansati ne credem inca traim dupa niste obiceiuri ce ne-au fost transmise secolul trecut. Suna ciudat dar din punct de vedere cronologic fix asa este.
Partea mai nasoala este ca uneori avem impresia ca detinem si adevarul. Faptul ca am fost nevoiti sa trecem prin anumite lipsuri si nedreptati nu ne face cu nimic superiori generatiei actuale. Degeaba am indurat daca nu ne-am vindecat. Nu putem impune acelasi tratament si pentru ei. Nu trebuie sa transmitem aceleasi frici si neputinte. Copiii anului 2020 sunt altfel. Chiar daca par ciudati sunt foarte ancorati in realitate. Si in plus, spre deosebire de noi, de parintii lor, sunt ancorati in actualitatea prezenta si sunt conectati la prezent.
Noi ne uitam la tv pentru ca am fost invatati sa ne multumim cu ce primim, sa nu cautam ceva mai bun, sa ne oprim la prima statie de pe traseu ca nu stim ce ne asteapta mai tarziu.
Ei se uita pe youtube pentru ca isi selecteaza continutul. Se uita la ce vor. Nu le place, dau skip si cauta altceva. Nu asteapta pauza publicitara si nici nu schimba postul unde ar gasi aceleasi idei spuse altfel sau dictate dupa un anumit tipar.
Noi, generatia asta trecuta prin 2 milenii diferite, chiar daca avem acces la internet inghitim de foarte multe ori continut manipulator. Nu stim sa ne selectam stirile. Ne uitam in gura unuia sau a altuia si mergem cu turma. Caci asa am fost invatati.
Noi suntem mai competitivi. Mai bataiosi. Suntem in acelasi timp gelosi si ne uitam mult in gura lumii si la iarba mai verde a vecinului uitand de buruienile din curtea noastra. Nu stim sa avem incredere in fortele proprii.
Ei, generatia Tik-Tok (inca nu ne-am prin noi cum e treaba cu el), investesc mai mult timp in placerile pe care le au, in relatiile pe care le au, chiar daca unele se desfasoara mult in on-line. Probabil asta e momentul in care noi cosideram ca ei pierd timpul, ca nu fac nimic pentru viitorul lor, ca ar trebui ca intai sa munceasca si daca le mai ramane timp vor putea sa isi si dezvolte ideile de timp liber.
Exemplul acesta se poate aplica si in viata de lor de scolari. Ne tot plangem ca nu le place copiilor la scoala, insa noi si profesorii nu prea facem nimic sa actualizam abordarea. Daca li s-ar preda pe intelesul lor ar fi cu totul altfel. Si cand spun intelesul lor inseamna ca cei ce sunt de cealalta parte a catedrei sa fie la curent cu ce se intampla in prezentul asta in care ne aflam. Oare cati profesori si-au adaptat metoda de predare si folosesc tehnologia moderna la ore? Oare cate scoli au acceptat sa foloseasca telefoanele si tabletele la ore inainte de a le interzice? Nu copiii trebuie sa se adapteze. Noi trebuie sa ne modernizam si sa de adaptam la noul asta real de acum!
Ce facem? Vrem sa ii intelegem si uneori nu putem. Incercam sa invatam de la ei? Ne lasam ghidati in calatoria asta numita educatie de fricile trecutului sau de grijile viitorului?
Ne gandim la astazi sau pierdem clipa?