Cat de mult este prea mult? Crezi ca stii cat poti?

Acesta este primul text pe care il scriu dupa inceputul anului.A trecut perioada retrospectivei si a categoriei “daca doriti sa revedeti”, a venit si cea a rezolutiilor si timpul s-a scurs si aproape luna este gata.

Pe 20 ianuarie a fost Blue Monday. Cica cea mai depresiva zi din an. Studiile spun ca ne trebuie doar 20 de zile pentru a renunta, usor as spune eu, la obiectivele propuse la inceputul anului. Clasicele “vreau sa slabesc”, “ma las de fumat”, “ma apuc de sport”, “anul asta simt ca este anul meu”. Sincer, as crede aceste studii, caci tot ele spun ca pentru a rescrie un obicei, sau pentru a ne dezobisnui de ceva ce nu ne face bine ne trebuie 30-45 de zile. Diferenta este ca e necesar antrenament continuu. Adica asa cum ne spalam pe dinti dimineata si seara, asa trebuie sa ne exersam si creierul.

Ma gandeam ca anul 2019 a fost cel mai greu de pana acum, ba chiar ma si plangeam de asta. Cu toate astea i-am gasit si partile bune si i-am multumit pentru momentele in care mi-a deschis o groapa in fata si in care nu mi-a dat alte elemente ajutatoare pentru a ma catara afara. Asa ca a trebuit sa le gasesc singura. Chiar credeam ca am ajuns la un nivel de putere si de intelepciune si ca mi-am cam implinit obiectivele dezvoltarii personale si profesionale. Dar uite ca a venit 2020 si a spus doar “hold my beer”! S-o fi gandit sa inceapa in forta si sa ma aduca inapoi cu picioarele pe pamant din starea mea de superioritate in care credeam ca toate sunt bune si frumoase, sau ca vor fi de acum incolo.

Si cum Universul asta nu te lasa la greu, atunci cand iti da una rece iti intinde si un prosop caldut, pe care de multe ori nu il vezi pentru ca esti concentrat pe invinovatire si clasicele “de ce”-uri. Ce am invatat eu 2 zile? Simplu:

Niciodata nu stim cat putem duce! Avem un potential nelimitat si resursele sunt toate in noi. Trebuie doar sa le accesam.

Ar fi bine sa nu mai comentam sau sa ne dam cu parerea pana nu suntem fix in aceiasi papuci ca ai persoanei in cauza!

Fiecare are motivele lui pentru care ia anumite decizii si nu e cazul sa le judecam!

Viata e facuta pe zile si ar fi bine sa apreciem ce avem langa noi aici si acum!

Vorba cu “in spatele fiecarui un om puternic sta…cineva si mai puternic” nu e adevarata! Intotdeauna cei doi merg mana in mana si se inteleg din priviri luand decizii comune benefice lor si celor din jur. d-aia sunt puternici!

Avem tot ce ne trebuie pentru a trece peste orice obstacol. Nu trebuie decat sa nu intram in panica si sigur vom vedea si solutiile.

Prietenii aia putini dar buni sunt o comoara doar pentru faptul ca isi ofera o particica din timpul lor sa te asculte si sa iti descarci sacul cu probleme, griji, frustrari, ganduri etc.

2020, ma bucur ca am facut cunostinta. Ai intrat dand cu usa de perete ca sa ma trezesti bine. Nu-i bai! Stiu ce am de facut!

 

 

Leave a Reply