Daca ar fi sa caracterizez in 3 cuvinte saptamana dinaintea Craciunului ar fi: haos, agitatie si panica. Sunt deja celebre pozele cu gospodinele care muncesc de isi rup oasele si in noaptea de Ajun adorm pe fotoliu cu bigudiurile in cap.
Acum vreo 11 ani, inainte de Craciun, eram pe Coasta de Azur, pe o plaja deloc celebra (Sete). Ma uitam la oamenii care se bucurau de soarele de afara. Erau cu sezlongul pe plaja (undeva la 15-17 grade), citeau, se plimbau, stateau pe patura. Nu prea intelegeam eu de ce nu se agita si ei inainte de sarbatori. Eram obisnuita cu agitatia din tara, cu faptul ca daca nu ai mancaruri multe (pe care ulterior le si arunci) inseamna ca nu stii sa petreci sarbatorile, cu haosul de pe strazi si nervii din magazine asociati goanei dupa cumparaturi de orice fel.
Recunosc ca mi-a dat putin de gandit si multi ani de atunci mi-am spus ca sarbatorile sunt despre ce vrem noi, despre cum ne e noua bine, despre faptul ca nu trebuie sa fim in rand cu lumea ca sa ne simtim bine. Am realizat ca e mai importanta starea pe care o ai decat “bogatiile” etalate pe masa sau mancatul pana cand se ajunge la camera de garda.
Saptamana trecuta, care a fost si o saptamana lucratoare, a fost foarte diferita de alti ani. Inclusiv din punct de vedere profesional. Daca pana ieri ma panicam, ma lua cu tanspiratii, ma agitam si incercam sa fac tumbe in aer astfel incat sa impac si caprele si verzele si vulpile, de data asta mi-am pastrat calmul si am ales calea zen in care am explicat situatii dificile fara sa le mai trec prin trairile personale. Cred ca de fapt cam asa trebuie sa se si intample. Sa nu ne confundam noi cu jobul nostru.
Totul este o treaba de alegeri. Alegi sa alergi pe strazi sau sa mergi cu metroul. Alegi sa mergi la mall sau sa comanzi on-line. Alegi sa faci abuz de mancare sau vrei sa te simti bine.
Vorba aia: fiecare actiune are si o reactiune, egala si de sens opus!