Nici nu stiu cand a trecut saptamana trecuta! Cu alte cuvinte, am avut multe de facut, am organizat o petrecere, am lucrat, am avut idei noi si in acelasi timp mi-am tulburat zen-ul certandu-ma cu copilul.
Am ajuns la concluzia ca am un copil minunat, cu care ma inteleg pana vine vorba de teme si de scoala. Aici se cam tulbura relatia noastra. Asa ca pentru a o limpezi, Universul a decis sa ne dea o cearta pe masura, in care fiecare a tipat cat a putut si si-a spus ofurile.
Generatia din ziua de astazi este cum este. Da, am ajuns sa spun asta. Chiar daca diferenta de varsta este mica intre noi, chiar daca, vreau sa fiu deschisa la minte, chiar daca…orice, relatiile dintre parinti si copii vor avea intotdeauna niste piedici sau pietroaie in drum, pe care daca le depasim ajungem sa traim in liniste si pace.
Pana la urma relatia dintre copil si parinte trebuie sa ramana la acest nivel. Parintele nu este profesori si copilul nu este elev atat timp cat se afla acasa. Asa ca, incerc sa imi pastrez capul si am gasit un meditator. Sa preia el toata aceasta povara. ma intervin si eu pe ici, pe colo, in punctele cheie si cam atat.
Sincer, m-a afectat cearta pe care am avut-o si sper sa nu se mai repete. Probabil face parte din perioada de pre-adolescenta si era necesara o nebuie de genul asta pentru a ne repozitiona si a nu simti ca dansam pe sarma.
Scriu putin despre acest subiect caci nu e cazul sa imi acapareze restul realizarilor si bucuria petrecerii sau vizionarea semifinalei Campionatului Mondial de Rugby la Resedinta Ambasadorului Africii de Sud.