36. Kind reminder: “Copilul te invata sa traiesti! D-aia l-ai facut!”

Nu e vorba din batrani. E de la odrasla de doar 10 ani.

Intr-o zi a saptamanii trecute am venit destul de obosita si stresata de la birou. Teoria cu lasatul grijilor de la birou la usa o stiu foarte bine. Toti o stim. Practica ne strica planurile! Asa ca, printre lamentarile si plangerile de mila si oboseala aud: “nu crezi ca ar fi cazul sa nu te mai gandesti la asta si sa stai putin sa te odihnesti?”.

Duuuh! Ba da. Ar fi cazul! Cum naiba sa fac asta? Am incercat eu diverse metode, s-a incheiat ziua, somn, vise, nesomn, apoi iar dimineata!

A doua zi aveam o discutie despre alegeri si optiuni. Eu, ca o persoana rationala ce incerc sa fiu (desi nu e intotdeauna recomandat) si ca o mama “responsabila”, ii explic omului de 10 ani ca s-a cam grabit cu alegerea facuta (era vorba de o tastatura) si ii tot dau exemple din trecut. teoria chibritului era in plina dezvoltare.  Bineinteles, replica nu a intarziat sa apara:

“Treaba ta, ca mama, este sa ma lasi pe mine sa gresesc. Nu imi spune dinainte ca o sa gresesc pentru ca eu nu am de unde sa stiu asta si nici nu o sa ascult. Lasa-ma sa gresesc si spune-mi dupa!”

Treaba mea ca mama este ca uneori uit care e treaba mea ca mama si cred ca sunt altii mai mame decat mine si eu nu sunt buna.

Gandul asta mi se plimba prin cap. Si imi aduceam aminte de copilaria mea in care nu eram lasata sa fac anumite lucruri pentru ca nu erau “bune”. Adica nu eram lasata sa gresesc, sa incerc. Pe scrut nu invatam din actiunile mele si nu acumulam experienta, iar la urmatoarea actiune sa o aplic, sa o folosesc si sa fac acel lucru mai bun ca data trecuta. Cica s-ar cheama evolutie in acceptia copilului. Competitivitatea vremii ne-a determinat, pe noi, adultii de astazi, sa ardem niste etape ale evolutiei noastre.

Se incheie si ziua cu lectia despre greseli si urmeaza una noua. Ajung de la birou, stam de vorba si la un moment dat ma pland de durere de picioare. Sfatul copilul a fost simplu:

“- Vezi ca e crema aia care racoreste. Da-ti cu ea. Sigur o sa te ajute!”

– Wow! Da! Ai dreptate! Ce idee buna! Uite, de asta am facut copil! Sa imi aduca si mie o cana cu apa la batranete! Sa il trimit sa faca chestii pentru mine! (bineinteles ca aceste lucruri erau spuse in gluma)

Stii de ce ai facut copil? Ai facut copil ca sa te invete sa traiesti! Copilul te invata sa traiesti! Aia e!”

Un fel de pam-pam si noapte buna! Nu ca as fi cine stie ce filosoafa. Dar cam asa este! Copii ne invata sa traim. Ei privesc lumea de la alt nivel. De la inaltimea lor mica au spiritul mult mai inalt decat al nostru. Noi, adultii, am ajuns sa traim dupa regulile societatii si sa uitam de binele nostru. Ne lasam ghidati de exterior, ne impachetam frumos si de foarte multe ori la interior continutul se altereaza.

De asta e bine sa mai lasam ambalajul pentru a ne aerisi eficient.

Keep up the good work!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *