As putea sa imi pun niste staniol in cap si intru cu succes in organizatia celor care cred in manipularile energetice. Ansa din mana imi lipseste ca sa ma plimb cu ea pe unde ma duc sa determin linia de demarcatie intre pozitiv si negativ. Treaba e ca nu e roz. Si daca nu e roz, e greu.
Cand renunti la vacanta dupa ce visai la ea de cand s-a incheiat cea trecuta e si mai greu. In visele mele, sau in mintea mea, viata este o vacanta. Uneori vacantele se mai si rateaza. D-aia viata nu e tot timpul roz. Si cand nu e roz e un moment in care e bezna si trebuie sa gasesti intrerupatorul si sa faci lumina.
Cand nu esti bine la cap cica e recomandat sa te mai plangi pe un umar sau altul. Pentru a scoate energiile negative din tine. Zilele trecute vorbeam cu o prietena care are o profesie foarte ancorata in stiintele exacte. Nu pot spune ca mi-a dat sfaturi, dar m-a alinat spunandu-mi ca:
in Univers nu se pierde nimic.
Totul se transforma. Totul este energie si se poate transforma. Raul se transforma in bine. Lipsa in abudenta. Minciuna in adevar. Durerea in alinare. Stiu ca suna ca la biserica sau ca intr-un discurs motivational, insa traseele astea, ale vietii, sunt de foarte multe ori necunoscute. Iar pana gasesti drumul din nou trece o perioada. O perioada in care ratacesti, in care incerci, in care bagi degetul in balta sa vezi cat e de rece si daca te poti arunca.
Pana la urma la ce sunt bune perioadele astea mai putin colorate sau cu ploi? Sunt bune pentru a te spala de toate armurile pe care ti le-ai pus in timp. Sunt bune pentru a redescoperi esenta. Pentru a-ti gasi adevaratele resorturi si forte care sa te impinga in sus.
Da! E greu! Apare inevitabilul “de ce”! Apoi “de ce eu?”! Si raspunsurile? Poate simple: pentru ca pot! Ok, pot! Dar nu mai vreau! Nu mai vreau si fac ceva in acest sens! Ce? Strategic thinking.
Rise like a phoenix!
