Dupa lungi parlamentari cu copilul din dotare legat de subiectul tehnologie, ma tot intreba de ce ma uit la televizor. Avand un televizor in casa care merge ori pe Travel, ori pe Fine Living, ori pe ceva post de muzica, pentru el este echivalent ca eu ma uit la televizor.
Mi-a tot explicat cat de inutil este televizorul cand ai youtube si internet. In felul asta selectezi la ce vrei tu sa te uiti si nu mai astepti sa iti inceapa programul preferat la tv. Corect, insa raspunsul meu a fost ceva de genul ca nu am timp sa ma uit la youtube, asa ca… Neconcludent!
Asta m-a dus cu gandul ca oricat de deschisa la minte ma consider, tot am niste babisme de care nu am scapat. Oricat de umani si de inteligenti credem ca suntem noi, totusi suntem ultima generatie fara internet si am prins evolutia comunicarii. Pana atunci luam de bun ce se spunea la stiri, in ziare, la radio, pe scara blocului, in sat si traiam dupa niste reguli care se transmiteau din generatie in generatie. Miorita la putere! Si aici se vad diferentele intre generatii.
Ni se pare ca nu ne mai asculta copiii sau ca sunt lipsiti de respect? oare noi ii respectam?
Ni se pare ca fac lucruri dupa capul lor? Pai nu ii vrem independenti?
Problema este de intelegere si perceptie.
Daca noi suntem obisnuiti sa inghitim rahat, cu lingurita sau cu polonicul, depinde de situatie, copiii nu fac decat sa dea rahatul la o parte si sa isi ia din actiune partea ce le convine.
Daca noi plecam capul pentru ca…ce sa faci…asta e situatia, copiii nu fac decat sa se revolte si sa isi ceara drepturile.
Daca noi vrem sa transformam copiii in niste “mini-me” nu vom face decat sa ii indepartam de noi. Ei au nevoie de oameni ancorati in realitatea prezenta, a lor, a tehnologiei, a jocurilor, a selectiei si preferintelor, a dorintelor implinite si nevoilor satisfacute fara conditionari.
Sa trecem de la TV la Youtube!