26. Ajutorul! Il oferi, dar stii sa il si ceri?

Am invatat, inca de mici, sa strangem din dinti si sa mergem mai departe. Sa suferim pentru fiecare masura de fericire. Sa ne sacrificam si sa ne rupem spatele pentru ca altfel nu meritam ceea ce avem, sau pentru ca o sa spuna lumea ca le-am primit pe gratis.

Exista momente in care simtim ca nu mai putem si ne vine sa ne bagam picioarele? In loc sa facem o pauza si sa cerem o mana de ajutor, cu mai multa indarjire tragem la jug.

De exemplu, cand suntem la sala si spunem ca nu mai putem, vine antrenorul in spatele nostru si pune mana pe greutati si ne ajuta. Asa si in viata. Dar spunem ca nu mai putem? Nu prea. Ce facem in schimb? Intrebam in stanga si in dreapta daca unul sau altul are nevoie de ajutor. Ca doar avem putere!

Nu am patit nimic, insa saptamana ce a trecut am fost de 2 ori surprinsa si intrerupta din avantul meu de a-mi oferi ajutorul.

” Nu crezi ca daca am nevoie de ajutor il cer? Nu e cazul sa ma intrebi! Daca am nevoie, spun eu!”

Mda, asa o fi! Dar cum eu sunt obisnuita sa nu cer, ca ori nu am primit, ori nu m-a ajutat nimeni, ori am invatat sa stau pe curu’ meu, am proiectat acelasi obicei si asupra altora. Si nu e corect!

Reset, Rewrite, Revive!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *