22. De ce incercam sa aducem copiii in “normalitatea” noastra cand putem intra noi in Universul lor?

Buna intrebare!

Raspunsul clasic: pentru ca asa se face! Pentru ca asa e normal!

Pentru cine e normal? Pentru o societate care dicteaza niste reguli si niste norme carora ne conformam doar pentru a fi in rand cu lumea? Cel mai posibil.

Pana sa fiu eu mama, precum si in prima perioada a acestei noi activitati, nu prea auzisem despre conceptul de parenting. M-am cam trezit cu copil in brate si am facut ce mi-a spus el sa fac. Am invatat fiecare plans pentru ce era si stiam sa anticipez o urmatoare oracaiala. In acelasi timp aveam pe langa mine, fizic si virtual, mame care isi cresteau copiii dupa anumite metode/ principii, sau cum se spunea la tara “ca la carte”. Fiecare cu cartea ei! Cand se intalneau doua cu carti diferite se scurtcircuitau si cei mai pierduti din toata teoria asta erau copiii. Ei nu erau ascultati!

Ghinion! Copilul nu vine cu manual de instructiuni!

Timpul trece. Copilul creste. Incepe sa vorbeasca si usor, usor incepe sa aiba si el pareri, preferinte, dorinte, nevoie, frustrari. Ca noi toti. Ca noi astia adulti, cei care crestem pui de oameni. Diferentele dintre metode/ carti iar se vad. Se vor vedea si la batranete!

Tocmai a fost 1 iunie! Ziua Internationala a copiilor! Daca as putea, as vrea sa o redenumesc. As numi-o “ziua internationala a oamenilor”. Caci dintre toti oamenii, cei mai oameni sunt copiii! Anul asta, de 1 iunie, nu prea am cumparat cadouri. Am petrecut ziua printre copii si am raspuns pozitiv la initiativele lor. Am facut ceva ce alti parinti nu ar fi aprobat: am mers la concert la 5Gang! De ce? Pentru ca sarbatoritii si-au dorit. Cu ce mesaj au plecat de acolo?

 

“Sa ai intotdeauna incredere sa iti urmezi visul, fie ca vrei sa fii pianist sau olimpic la mate! Sa crezi in tine!”

In timp ce Selly rostea cuvintele de mai sus ma uitam la o parte dintre parintii prezenti. Le treceau cuvintele astea prin ei. Nu prea le intelegeau sensul! Am surprins parinti care isi mai certau copiii pentru ca nu stateau in nu stiu ce pozitie! La ce bun?

De ce incerci sa tragi copilul prea devreme intr-o lume in care el oricum va intra mai tarziu?

De ce nu renunti putin la eticheta si la posibila rusine a societatii? Copilul tau ar fi fericit daca te-ai prosti alaturi de el!

Sa stii ca nu rade nimeni de tine daca te mozolesti atat timp cat copilul de langa tine rade cu gura pana la urechi!

Sa stii ca nu doareĀ  daca te dai in leagan sau joci “Ratele si vanatorii” cu copiii! Pentru ei inseamna mult!

Sa stii ca daca iti duci copilul la diverse activitati extrascolare dar nu mai ai timp sa stati impreuna nu esti un parinte mai bun! Esti doar unul care ii ocupa timpul copilului pentru a se plange/ sau a se lauda cu asta!

Pana la ce varsta crezi ca tine copilaria?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *