De mult e ori am gasit farame de adevar in vorbele astea simple romanesti. In timpul scolii cand avea de facut divers comentarii si cand aveam de explicat diverse expresii o cam faceam automat. Toceam o explicatie si apoi o reproduceam.
Cu timpul am invatat sa inteleg si ce e ala sens. Si sa nu mai folosesc cuvinte sau fraze ale caror continut nu mi-l pot insusi.
Saptamana ce a trecut a fost marcata de diverse situatii. Unele nu tocmai placute. Insa am incercat sa gasesc raza de soare in fiecare situatie.
Weekendul a fost cel a venit cu revelatii.
Intr-una dintre zilele saptamanii mi-am facut un tatuaj nou. Era un model pe care nu il anticipasem, insa, la fel ca si in cazul celor anterioare, de cum l-am vazut am stiut ca e pentru mine. Am avut si norocul ca vreme de vreo cateva luni nimeni sa nu il revendince, asa ca al meu a fost.
Vladimir si-a cumparat o jucarie de plus. Un mare pinguin pufos. Gri. Mi-a spus ca era parasit pe raft si ca pe el nu il dorea nimeni pentru ca este gri, restul fiind albastrui. Asa ca a fost simplu sa ii spun ca de fapt il astepta pe el. Stiu, nu mai e bebelus!
Uneori ajuta mult sa intelegi ca unele lucruri sunt facute cu un anumit scop si ca in spatele fiecare actiuni exista ceva din trecut ce abia acum iese la iveala si care te indeamna sa apesi butonul. La fel cum apasarea asta de buton determina ce va fi mai departe. Pana la urma nimic nu e intamplator si chiar daca nu crezi in destin, in Dumnezeu sau in Univers unele lucruri ti le explici astfel. Probabil este intuitia cea care te impinge de la spate. Si revenim tot la vorbele romanesti, dar nu cele legate de Miorita.
In loc de “cand e sa fie e” propun “cand vrei sa fie, va fi”!
As mai inlocui “ma trage ata” cu “simt ca…”!
Si as schimba total “asa a vrut Dumnezeu” cu “Fac tot ce tine de mine pentru a-mi indeplini obiectivele”!