S-au intamplat tare multe chestii in saptamana ce tocmai se incheie. De luni am inceput in forta cu o plecare la Amsterdam. 3 zile pentru munca si placere. Ce poate fi mai frumos si mai motivant la inceput de an.
Luni am avut un meeting important. Marti alta intalnire si apoi jumatate de zi dedicata hranirii spiritului. 
Dar….ce se intampla in Amsterdam, ramane in Amsterdam. Orasul este minunat si cred ca pana acum l-am vizitat de cel putin 7-8 ori. De fiecare data il descopar altfel si ma ia de mana sa imi mai arate ce mai e nou printre stradutele de pe langa canale.
Nu simti ca esti in Amsterdam daca nu stai seara la o bere pe canale. Chiar si iarna. Exact asta am facut. SI uitandu-ma in jur, in departare si pe langa mine, mi-am lasat mintea sa plece si sa isi imagineze ce a dorit.
Nu stiu cat timp a stat ea cu sorcova, insa pentru cateva momente am simtit ca sunt acasa. Nu, nu era efectul aerului. Sentimentul a fost prezent, iar eu am fost cat se poate de constienta de el.
Miercuri am revenit in tara. Sau cum as putea spune, am revenit acasa.
Serile de miercuri pana vineri au fost rezervate discutiilor cu copilul. De la care am invatat tare multe lucruri. Imi place de el ca este inteligent si ca are curaj sa isi exprime ideile. Printe ele:
“Copiii si adultii au aceleasi drepturi. Toti suntem oameni!”
“Voi, adultii, ati uitat ca ati fost copii si ca si voi simteati la fel!”
” Daca sunt cuminte acum, nu imi garanteaza nimeni ca voi fi un adult de succes asa cum pretindeti voi!”
Nu-i asa ca sentimentul de acasa a devenit si mai puternic? Ma gandeam ca atunci cand sunt departe de locul in care m-am nascut apreciez mai mult ceea ce am. Ma rog, ideea asta nu are legatura cu restul.
Weekendul a venit cu alta plecare, de data asta in familie. Intr-un loc ce nu e ici el trecut in buletin, dar in care ne simtim acasa. Chiar si atunci cand e iarna (mie nu imi place iarna).
Ca un facut, sau nu, in timpul in care scriu randurile astea pe un post de muzica tocmai a inceput “Streets of Philadelphia”. Este melodia care mie imi da sentimentul de acasa si care ma linisteste. Imi da o stare de bine, de weekend, de stat si in acelasi timp de dor de duca.
Universul asta lucreaza pentru mine! Am niste ganduri puternice si cred in ele.
Stiu ca par penibila pe alocuri, dar asta simt si imi e bine. In plus, am si curaj sa o spun, cu riscul de a parea dusa cu pluta pentru cei ce ma asculta/ citesc!