1. Comoditatea e ca o piatra de picior!

Cica timpul trece repede! Ma rog, trece cam cum trece el de obicei. Pentru fiecare om in parte trece raportat la activitatile intreprinse.

Mai tineti minte cand eram la scoala si aveam vreo materie plictisitoare? Trecea ora respectiva in vreo 4 dupa mintea noastra. Acum pentru ca suntem din ce in ce mai activi si tot timpul avem cate ceva de facut, timpul trece repede. Nici nu stim cand a zburat anul.

Totusi, anul e format din luni, din saptamani, din zile si momente. Pentru a nu ma mai plange la finalul lui 2019 ca nici nu stiu cand a trecut, m-am hotarat ca la finalul fiecarei saptamani sa scriu ce am invatat din ea. Aditional, am si un carnet in care scriu, pe scurt, ce fac in fiecare zi. Astfel, la final de 2019 voi fi avut un an plin si voi aprecia mai mult ce am facut si obtinut decat ce am pierdut sau nu am avut.

Anul 2018 a fost frumos si plin de provocari. Daca pun in balanta neajunsurile cu ce am realizat eu zic ca sunt pe un mare plus. A inceput 2019, intr-o marti. Astazi e duminica, iar maine va fi prima zi de lucru dupa vacanta avuta de sarbatori.

Cum am inceput anul? Cu trezit la 8 dimineata, urcat in tren si oprit direct pe partie in Valea Soarelui.  Activ as putea spune. Apoi au urmat cateva zile in Bucuresti…pe chill, cum se zice.

M-am tot uitat la diverse emisuni pe la tv. M-a impresionat una cu pinguini. Eu stateam frumos, la caldura, iar pe pinguini ii batea viscolul la -45 de grade. Ei nu au 5 degete la maini si nici 2 maini cu care sa apuce o haina mai groasa, ei isi cara oul pe picioare sa il tina la caldura, se ajuta intre ei si se incalzesc succesiv astfel incat niciunul sa nu ramana la marginea multimii.

Mie imi era putin lene sa ma duc la sala, ma obisnuisem sa stau pe canapea, iar pinguinii aia sufereau de frig. Da, stiu, erau in mediul lor, asa traiesc ei. E vorba insa despre mesajul pe care l-am perceput eu.

Uitandu-ma la ziua de 1 ianuarie, chiar daca pare o nebunie sa te trezesti la 8 in prima zi a anului, ma bucur tare mult ca am plecat la schi. In Bucuresti era ceata, la Sinaia era soare. Daca as fi stat in comoditatea canapelei nu as fi avut parte de o zi buna, frumoasa, cu soare cum imi place mie.

Toata saptamana ce se incheie astazi mi-a transmis mesajul ca obisnuinta si comoditatea nu ne fac deloc bine la creier. Mai mult, am intrat in Jysk si era un tablou pe care scria asa: Better an oops than a what if! Asa ca, decat sa imi para rau ca nu am facut ceva…mai bine sa am ce povesti!

A fi comod poate si ok pe termen scurt, insa pe termen lung nu ne onoreaza deloc! Intre timp am fost la sala si urmatoarele programari mi le-am facut pentru zilele lucratoare la 7.30.

Mai bine obosesc facand ceva activitati decat sa obosesc tragand pietroiul ala dupa mine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *