Cred ca am vreo 2 saptamani de cand tot vreau sa scriu despre cat de importanta este sinceritatea in viata oamenilor. Acum vreun an si ceva scriam despre autenticitate ca al saselea simt.
La momentul respectiv ma referam mai mult la copii, la cum simt ei si cum transmit idei catre noi. Si noi nu pricepem nimic din viata asta de catre ne tot plangem. Mai mult, acum un an si jumatate nu previzionam intamplarile ce aveau sa aiba loc in viata de scolar a copilului.
Nu previzionam, dar am imbratisat schimbarea si am privit-o cu ochi buni. Acea schimbare a fost o perioada de tranzitie spre prezent.
In perioada in care scriu acest text citesc o carte: “Cum sa ne pastram copiii aproape!”. Ieri citeam ca emotiile, de orice fel, sunt bune pentru om. Daca nu am simti nimic nu am cunoaste viata, nu am avea repere si nu am putea sa ne raportam actiunile la nimic. Uneori emotiile ne ajuta sa scoatem din noi niste scheleti pe care i-am tinut incuiati de teama sa nu cumva sa pice oasele putrede pe noi.
Revin la sinceritate. Sinceritatea care sta la baza autenticitatii. Sinceritatea care ne permite sa spunem ce gandim si sa cerem ce vrem. Sinceritatea care ne lasa sa fim liberi. Cea care ne lasa sa ne dezvaluim defectele si vulnerabilitatile in fata celorlalti.
Pana de curand credeam ca munca multa si transpiratia pe frunte impotriva vointei sau dorintei sunt secretele omului de succes. Credeam ca daca tragi la jug si o faci bine, vei avea beneficii. Partial adevarat: ai beneficii dar nu te bucuri de ele. Pentru ca nu sunt conforme cu visurile si dorintele tale, pentru ca te-ai mintit singur facand ceva nu te-a implinit si nu ti-a hranit sistemul tau valoric astfel incat sa iti creasca liniutele fericirii.
Oamenii cred ca boscorodeala si propovaduiala sunt motivante. Mai mult, ca umilirea in fata clasei te va face sa muncesti mai mult pentru a fi si tu la nivel cu ceilalti; ca inrosirea caietului unde sunt greseli va determina copilul sa faca totul bine. Nimic mai gresit! E fix pe dos!
Analizand si adunand informatii despre acest subiect, caci stau pe el de ceva vreme, mi-am dat seama ca oamenii incearca sa acopere niste aparente, ca cer copiilor lor sa faca anumite lucruri pentru care nu au explicatii logice, ca profesorii nu stiu sa isi motiveze elevii si ii aburesc efectiv cu diverse explicatii. Copiii, fiind autentici, adica sinceri, miros imediat minciuna. Ei stiu imediat cand sunt dusi cu zaharelul. Ce face un om atunci cand simte ca e mintit? Nu mai face! Copiii nu invata de la oamenii pe care nu ii plac, iar adultii nu coopereaza cu oameni care nu sunt sinceri.
Am exemple din ambele categori de varsta. Am vazut progresul facut de copii doar pentru ca omul din fata lor a fost sincer cu ei si le-a explicat anumite lucruri, chiar daca nu era chiar ceea ce doreau sa auda. Copiii au simtit ca sunt respectati si ca pot avea un dascal pe care sa il urmeze si in care sa aiba incredere. Culmea, e si simplu sa fii sincer. Nu trebuie sa inventezi, nu trebuie sa notezi ce ai spus ca sa nu cazi de gascan cand vine termenul, nu trebuie sa dai vina pe altul…e simplu!
Vorba aia cu scopul scuza mijloacele este adevarata. Foarte adevarata. Duci la indeplinire orice iti propui, repede si eventual mai primesti si felicitari. Insa nu te ajuta sa cresti, sa te dezvolti si sa atragi “investitori” pentru evenimentele viitoare. Temelia va fi din acelasi nisip ca si pana atunci si poti sa construiesti oricat deasupra. Exista un moment cand un fir de praf va fi prea mult. Si tot universul construit artificial se va prabusi.
In momentul in care nu mai esti sincer cu tine “Some Kind of Monster” iese la suprafata si de cele mai multe ori nu mai poate fi controlat.
Nu ai cum sa ajungi acolo unde visezi daca te amagesti cu bucatele care nu sunt conforme cu valorile in care crezi.
Copiii nu au cum sa urmeze exemple daca oamenii din fata lor nu sunt autentici.
Colaboratorii te lasa balta cand vad ca sunt dusi cu zaharelul si nu iti pasa de munca pe care o faci.
Copiii invata si ei sa minta daca la randul lor sunt mintiti.
Prietenii se debaraseaza de tine ca vad ca una spui si alta faci sau cand iti gasesti scuze.
Vulnerabilitatea si autenticitatea arata esenta. In felul acesta mesajul transmis este cel corect.
Daca minciuna are picioare scurte, sinceritatea te ajuta sa faci salturi marete!