Copil mic, probleme mici. Copil mare, probleme mari.
perioada 0-6 luni:
– a facut caca? nu a facut caca?
– a luat in greutate? cat si de ce?
– are colici? ii cresc dintii?
– sta in fund? se rostogoleste? e atent? etc
6luni- 1 an:
– diversificare. Ce mai gatim din 3 sau 5 legume?
– se ridica? sta bine in fund? merge in 4 labe?
– joaca mai multa
– somn mai putin
1 an- 2 ani:
– Veselie mare, se loveste de tot, darama tot
– alearga, cade, il incurajam sa se ridice
– le explicam despre lume, despre lucruri, ne jucam mult impreuna
– ne doare spatele de la aplecat dar nu ne plangem
2 ani-6 ani:
– perioada marilor descoperiri
– gradinita
– invata numerele, literele, cantecele, poezii, ba si o limba straina
– ii “invatam” sa stea cuminti la masuta, sa se concentreze asupra activitatilor statice
– tipam la ei sa nu mai alerge ca transpira, sa nu se mai catere ca se lovesc, ii certam cand isi exprima punctul de vedere
– consideram ca nu stiu nimic pentru ca sunt mici si le impunem ideile noastre fara explicatii
– incepem dresajul si transformarea lor in niste mini-adulti
6ani-7 ani:
– cautam scoala, cautam invatatoare. Una empatica, o persoana cu experienta care sa nu tipe la copii.
– cautam invatatoarea care sa puna accent pe invatarea prin joc si joaca
– incepe scoala, ne bucuram, reluam careul comunist, mergem la sedinta cu parintii, ne balacarim
– ajungem acasa si vorbim de fata cu copilul ceea ce am facut la sedinta
– spunem de fata cu copilul cat de cacat este scoala si cat de naspa; cat de nasol este X si cat de agresiv este Y
– copilul nu mai vrea la scoala pentru ca e de cacat, dar noi il impingem pentru ca nu are alta sansa
7 ani- 10 ani:
– sunt anii ciclului primar, anii in care copilul isi face o parere despre scoala
– il mai inscriem la o limba straina ca nu face nimic la scoala aia de cacat
– ii mai bagam un tenis pe gat, poate o karata ca are prea mult timp liber si sta pe tableta/telefon/calculator
– rugam invatatoarea sa ii dea mai multe teme ca sa nu cumva sa ramana in urma fata de altii
– ajungem sa ne laudam cu cat de mult lucreaza copilul, la scoala dar si acasa. Nu ne intereseaza ca nu pricepe ce lucreaza si la ce ii folosesc informatiile
– ii mai punem si niste meditatii ca sa ii fie mai usor din clasa a cincea
– in weekend ii lasam afara dupa ce se intorc de la atelierul de ceva (ca sa si socializeze in afara scolii) si dupa ce isi face temele
– ii certam pentru fiecare chestie pe care nu o fac bine, de parca noi suntem perfectiunile intruchipate
– nu le dam voie sa greseasca de teama ca va veni altcineva si le va lua locul
– ii tinem in banci mai mult timp decat stam noi la birou si le plangem de mila ca sunt obositi
– suntem stresati cand au o ora libera ca inseamna ca nu lucreaza suficient
– ii certam cand nu fac ceva bine si data viitoare ne miram de ce ne mint sau fac pe ascuns
– dam vina pe anturaj pentru actiunile lor si nu ne punem problema de ce anturajul a devenit mai puternic decat noi
– dam vina pe ceilalti copii fara sa ne intrebam de ce copilul nostru a ajuns sa reactioneze asa
– intervenim mult prea mult in clasa copilului nostru si incercam sa ne impunem stilul si dorintele pentru tot colectivul
– ne axam pe materiile “cheie” uitand de pasiunile copilului
– consideram ca deja a copilarit destul si e timpul pentru munca acum
– vrem sa il facem tot ce nu am fost noi in stare sa fim
Lista e tare lunga! Si nu intelegem ca prin atitudinea nostra copilul vede lumea altfel. In loc sa il ascultam ,pentru ca el este inca autentic, inca are al 6 lea simt si vede esenta lucrurilor, noi cautam sa il maturizam cat mai repede. Vrem sa avem un om matur, capabil de performante scolare, pe podium in competitiile sportive, prezent la diverse activitati cultural-artistice, cu diplome obtinute la cursurile de programare , dar in acelasi timp il vrem copil.
Minciuna!
Cand sa mai bata mingea pe maidan?
Cand sa se mai dea cu bicla?
Cand sa inoate?
Cand sa joace jocurile copilariei?
Cand sa stea afara si sa inventeze jocuri?
Se vor inventa cursuri si pentru cele de mai sus! Iar locul 1 va fi cel vanat!
Dragi parinti, noi stricam copiii! Ii nastem perfecti, ii ascultam o perioada, apoi ii criticam iar in final de ne miram ca am facut totul pentru ei si ei nu au reusit ce am vrut noi! Si voi ati fost copii! Mai tineti minte?