Am ajuns la el. Certificatul de nastere imi spune ca au trecut 35 de ani de cand am iesit din burta mamei.
Nu stiu cand si cum s-a stabilit conventia asta ca o un an are 365 de zile, ca un minut are 60 de secunde sau ca cifra 2 se scrie asa si nu se numeste galben. Suna stupid. Mi-a placut matematica, insa la intrebarile astea legate de conventii nu a reusit nimeni sa imi raspunda. Asa ca le iau ca atare. Ca la biserica unde traditionalul “pentru ca asa se face” este litera de lege. Convingerile astea reusesc sa le modific destul de usor. Mai ales la varsta asta.
Deci cum e la 35 de ani? E bine. La fel ca la 34 si mai bine decat a fost. Daca anul avea doar 170 de zile astazi as fi fost o baba sexi de 70 de ani. Sau daca avea vreo 700, probabil eram o adolescenta precoce. Cine stie? Aici pe Pamant am 35 de ani.
Pana la urma nu se schimba nimic in mediul inconjurator atunci cand mai bifezi un an. Nu e mai mult soare, nici nu rasare luna din alta parte, nici oamenii nu ma trateaza altfel. Totul e la noi. In capul nostru. Ca si inima aia tot in cap e. Are un sertar special in creier.
Ma simt bine!
Sunt sigura pe mine!
Stiu ce vreau!
Nu imi e rusine cu ce spun si ce fac!
Vorbesc mai atent!
Sunt o doamna…!
Slabesc mai greu!
Nu mai pot manca orice!
Ma abtin mai usor de la tampenii de mancat! (pentru ca stiu ca slabesc mai greu)
Ma bucur mai mult de viata! (Da, vine cu varsta..de fapt, cu experientele traite)
Ma bucur de vacante si caut sa fie cat mai multe! Viajar es vivir!
Nu prea imi mai place berea! Pentru ca beau mai mult prosecco si vin!
Fac mai mult sport!
Sunt si frumoasa si desteapta! Mai ales ambele!
Am sarbatorit cu atatia carbohidrati incat saptamana asta sunt la cura. Eterna cura!
I am fucking fabulous!
…………………………
Las lista deschisa si o sa tot completez pana la urmatorul checkpoint!