Spuse un nene, care intorcea niste pesti pe o plita in Vama Veche de muncitorescul 1 Mai.
Vorba aia romaneasca, din inteleciunea popoulara si rostita peste ani si neamuri cu atat patos atunci cand lucrurile nu iti ies cum trebuie este mai pe dos: orice inceput are si un sfarsit!
Am tot auzit asta de la parintii mei, de la oamenii din jur, de la cei ce ajung intr-un punct in care dau cu capul de zid sau cad in prapastie. Am impresia ca neamul nostru mioritic ne ajuta sa vedem paharul jumatate gol. Ne mai ajuta sa vedem ce nu putem avea si sa tanjim dupa acele lucruri si foarte simplu uitam si nu mai vedem ce e in jur, nu ne mai bucuram de ceea ce avem.
In loc sa ne bucuram de masina pe care o avem, balim la diverse marci pentru care nici bani de combustibil nu avem.
Cu toate ca avem cu ce sa ne imbracam, parca am vrea niste Vuitoane.
Desi nu avem o chiftea in burta ne dam mari la Mamaia cu apa de la robinet in sticla de Evian.
Exemple sunt multe si toate duc acolo: uitam cine suntem, se inchide robinetul sau se intarca balaia cum se mai spune si venim cu vorba de duh: orice inceput are si sfarsit.
Cu ocazia zilelor libere de 1 Mai, pe la televizor au tot fost reportaje legate de aceasta minunata sarbatoare si modul in care ea fost marcata de cei de pe litoral. Un nene, ce frigea niste pesti pe plita, in simplitatea lui o fi vrut sa spuna ceva inteligent. I-a iesit pe dos. Dar si mai inteligent din punctul meu de vedere:
“Orice sfarsit are un inceput!”
Are dreptate omul. Cred ca nici cand murim nu ne incheiem trairea si nu ni se termina plimbarea prin Univers. Nu vreau sa intru in discutii legate de religie, Dumnezeu si stiinta insa totul se transforma, ca Jana!
Si… de ce sa plangem cand se termina ceva? Din obisnuinta lucrului. De ce sa nu vedem noi direct ceva facem din secunda 2, care este un nou inceput? De teama de necunoscut. Din cauza lui “ce ma fac eu de maine?”. De ce nu privim fiecare stop ca pe un nou start? Din lipsa de curaj.
De doua zile m-am tot gandit la vorba autorului necunoscut si mi se potriveste tare. Nu urla optimismul in mine, insa mi-am antrenat rationalul sa fie pozitiv. Nu exista capat, poate doar nu vrei sa gasesti solutii. Nu exista stop, poate doar iti cauzi scuze.
So, I’ll keep up the good work!