Vreo 30 de ani din viata mi-au fost condusi de superstitii. De la clasica pisica ce putea sa transforme mortul in strigoi, sau care doar strica ziua daca iti taia calea si cumva uitai sa faci 3 pasi inapoi, la iesit din casa cu piciorul drept, aruncat sare peste umar, tinut post cu scop de a lua note mari la scoala si…am o lista de as putea sa umplu lejer un caiet cu 48 de file.
Tin minte ca la finalul fiecarui an repetam si respectam aceleasi “traditii”. Purtam chiloti de culoare rosie in noaptea de revelion, mancam 12 boabe de struguri, aveam bani in buzunar, nu dormeam prea mult sa nu dorm tot anul, nu dadeam bani de pe 1 ianuarie, nu maturam, nu ma spalam pe cap, nu si nu…un bibelou eram. Parca eram impaiata. Lipsita de initiativa, ma lasam in voia…nu stiu a cui voie.
Apoi veneau ai mei cu planurile si indemnurile; “ambitionarile”:
“Poate anul asta iei si tu premiul 1”, asa ca ma apucat sa fac niste exercitii la matematica…doar sa fac tot anul. Faceam din cele mai usoare, sa imi iasa si sa nu cumva sa am un esec.
“Poate anul asta esti si tu mai responsabila”, asa ca in ziua de 1 ianuarie nu ieseam afara din casa sa se prinda responsabilitatea si de mine si de mintea lor.
Multe indemnuri si motivari am primit din partea lor. Multe reactii prostesti am avut in urma acestora. Multe zile am ratat si multe inceputuri de an.
In loc sa ma bucur de zilele de vacanta stateam si plangeam ca imi ieseau bilanturile cu minus. Nu inteleam unde greseam ca in niciun an nu iesea asa cum se anunta pe 1 ianuarie. Sa mai spun ca citeam si horoscopul zilei, saptamanii, lunii si bineinteles al anului? Stiam tot ce o sa mi se intample…ce rost avea sa mai traiesc fiecare zi? Daca ceva rau mi se intampla stiam ca Mercur retrograd si casa a 7 a a banilor au fost de vina.
Acum, la varsta pe care o am, mi-am dat seama ca totul se intampla din lipsa increderii pe care o aveam in mine. Nici nu imi puneam problema la momentul respectiv ca ar exista incredere in propria persoana. Eram convinsa ca daca am luat 10 la romana-oral la BAC, se datoreaza hainelor pe care le-am purtat. Asa ca o saptamana, pe toata durata probelor, m-am imbracat cu aceleasi haine, am purtat aceleasi bijuterii si am folosit acelasi parfum. Culmea e ca la final a iesit chiar bine.
Stateam la finalul lui 2017 si citeam status-uri pe facebook. Majoritatea incepeau cu “2018, te rog, fii bun!”. Parca imi trecea prin fata viata mea. Asa speram si eu, ca anul ce vine sa fie unul bun. Sa nu ma simt prinsa intre 2 pereti. Sa nu mai am stresul ca daca am lasat lucruri neterminate asa vor ramane forever. Anul nu are nicio treaba. Timpul trece oricum, ca asa e conventia. S-au gandit niste neni sa il masoare in secunde, ore, zile, ani, decenii si asa mai departe. Dar mintea noastra nu are timp. Ea calatoreste perioade nemasurabile. Mintea nostra este acum. Iar cu acest acum, ca se numeste el azi, sau ieri, sau 1983, sau 2017, sau 1 ianuarie nu ne vom mai intalni. Oricat vrem sa accesam trecutul, nu il mai putem schimba. Ramanem cu el, si mergem mai departe. Il continuam cu acum si cu maine.
Ma bucur nespus si sunt recunoscatoare pentru ce mi s-a intamplat in 2017. A fost anul in care 2 vise s-au materializat. Mai cu plan, mai fara plan, la interval de nici o luna m-am pupat cu un delfin si am vazut Metallica live, de aproape (si mai vreau). In 2016 nu aveam aceste obiective pe to do list. Le aveam acolo in minte bine definite si uite ca Universul asculta si lucreaza prin oameni.
In 2017 am lasat bilantul deoparte si am aplicat recunostinta si multumirea. In loc sa plang pentru ce nu am realizat, nu mai bine ma bucur pentru ce a fost frumos? Apoi vine intrebarea: Ce iti doresti de la 2018?
Nimic. Nu imi doresc nimic de la 2018. Imi doresc de la mine. Vreau sa imi pastrez mintea limpede si deschisa. Sa ma bucur in continuare de fiecare zi si sa inteleg ravasul tras la miezul noptii (bad habits die hard:)): PROVOCARILE TE VOR AJUTA SA CRESTI. Stiu ca urmeaza un an cu noi proiecte, un an in care dezvoltarea va fi pe primul plan. In 2018 vor continua toate proiectele frumoase incepute in trecut, vom merge cu incredere inainte si vom gasi solutii pentru orice obstacol ce poate aparea. Ar fi pacat sa renuntam la chestiile care ne-au facut placere in 2017: concerte, calatorii, oameni, prieteni, un pahar de vorba, teatru, filme, ras cu gura pana la urechi, dezvoltare profesionala, provocari, obiective atinse, stat cu cortul pe plaja, vizitat un loc nou, experiente, surprize, adrenalina, libertate, dorinte, visuri implinite…2018 va fi asa cum vrem noi sa fie! Cheers! Let’s keep up the good work!