Mda! Am scris un post lung. Ironia a fost ca a disparut in eter. Am apasat un buton de “back” cand nu aveam conexiune la internet si a plecat tot fara a fi salvat in draft.
Si postul este despre fix sloganul copilului: Nu te da batut! Am povestit mult in el, am povestit despre lacrimile de sub ochelarii de soare din weekendul ce tocmai a trecut. Am povestit despre viata minunata pe care o am si despre cum resusesc sa ma asez din nou pe drum. Pfoai, cat am scris. Cand sa adaug ceea ce am scris pe un document separat a disparut totul.
Care a fost primul gand? Imi bag picioarele, nu mai scriu inca o data! Duuhhh! Dar despre ce scriai, Bianca? Parca ai aflat ca motto-ul familiei, asa netraditionala cum e ea, este “nu fi deznadajduit!”, parca sloganul copilului tau este: “nu te da batut!, parca scriai mai devreme ca vrei sa imprumuti aceste 2 idei si sa le aplici si tu. Mai mult, spuneai ca daca tu nu esti un exemplu, daca nu tu nu cuprinzi acele lucruri nu ai cum sa le pretinzi de la altii, mai ales de la copil. Asa-i? Asa-i! Si renunti asa usor, acum? Ti se pare in regula sa lasi sa zboare ideile atat de usor? Pune mana si scrie ce ai avut de scris!
Oare de unde a invatat Vladimir acele lucruri daca si le-a insusit atat de bine? Nu a facut cursuri pentru asta. Tot de la tine a invatat in cea mai mare parte. Si e frumos ca atunci cand nu este cu el tu sa nu aplici aceleasi principii? Nu prea e. E frumos sa te minti singura si sa iti pierzi autenticitatea doar pentru ca el nu te vede? Doar spuneai ca ai inteles ce inseamna expresia aia din “Micul Print” care spune ca lucrurile importante nu sunt la vedere. Copilul simte, ai spus ca e mai inteligent decat tine din punct de vedere emotional. Vrei sa il contrazici prin ce faci?
Asa ca nu mai reiau ceea ce am scris initial pentru ca se pare nu avea legatura cu titlul. Poate nu chiar intamplator a disparut textul. Dau copy-paste la ceea ce am scris in documentul separat pentru a pastra ceva intru amintire:
Poti sa ii spui unui copil ca nu e nicio problema daca pierde, dar daca nu ii oferi posibilitatea sa demonstreze ca poate sa faca acel lucru e foarte posibil sa isi piarda increderea.
Nu putem pretinde ceea ce nu simtim noi, ce nu cuprindem noi. Mai ales copiilor nostri. M-am bucurat foarte tare cand Vladimir a spus la scoala ca motto-ul familiei sale este: “Nu fi deznadajduit!”. Stiu ca este formulat cu negatie, insa dincolo de acel “nu” imi dau seama de ideea si sentimentul din spatele sau. Desi niciodata nu am rostit cuvantul “deznadajduit” mesajele pe care le-am transmis de a merge mai departe si de a gasi intotdeauna solutii pentru probleme au dus aici.
Cel mai important este ca sloganul sau este “Nu te da batut!”. Nu stiu daca este de la mine, nici astea nu sunt cuvintele mele, dar daca asta simte el la 8 ani vreau sa imi insusesc si eu acest motto.
Ziua de marti mi-a inceput bine:) si acest bine tine foarte mult de fiecare dintre noi. Motto-urile acestea mi-au adus aminte de sfatul pe care mi l-am dat mie cu ceva vreme in urma, iar acest lucru m-a facut sa ma asez mai bine pe drumul pe care merg si sa imi zambeasca soarele si in zilele ploioase.
Universul mi-a dat o lectie si mi-am invatat-o.