Cum sa nu? Pai ce, noi nu am fost copii? Ete, dracie! Tocmai…pentru ca am fost si noi copii stim exact despre ce e vorba. Stim ce trebuie si cum trebuie. Stim mai bine decat toata lumea. SI daca avem si daca nu avem copii, stim ce e mai bine pentru ei.
De fapt facem pe interesantii si pe desteptii. Vrem sa ne simtit importanti. Si cel mai simplu este sa le aratam unora mai slabi decat noi cat de superiori suntem. Cine sunt aia slabi? Copiii! Asta e viziunea noastra.
Dar de ce facem asta? Am facut oare un pas inapoi sa ne uitam putin in jurul nostru si ne dam seama de ce avem unele reactii? Mai tinem minte oare cat de nedreptatiti ne simteam noi atunci cand eram copii si adultii faceau pe intersantii. Poate ne inchideau gura si cu vreo doua palme. Ca sa stim de frica data viitoare.
Da! Aerele astea de superioritate vin dintr-un complex mare de inferioritate. Si noi am fost chinuiti si acum am gasit usa prin care aratam cat de buni suntem. Dar nu e o lupta egala. Ca sa arati cat de bun esti trebuie sa te bati cu unul egal tie. Altfel, esti un fel de “cel mai tare din parcare cand parcarea este goala”.
Cu ceva timp in urma aflam de la copil ca relatia dintre adulti ci copii e precum relatia dintre pisici si oameni. Daca omul spune ceva, pisica intelege. Daca adultul spune ceva, copilul intelege. Dar invers? De ce nu se poate si invers?
Aseara, printre diverse jocuri si discutii, aud din nou:“adultii nu mai inteleg limbajul copiilor. Toti se dau importanti ca ei stiu mai bine, ca au experienta. Dar pe noi nu ne asculta nimeni. Poate avem si noi ceva important de spus. Poate nu ne convine ce ne spun adultii. Ca nici voua nu va convine tot timpul ce spun alti oameni. Noi, copiii, suntem mai fraieri?”
Pauza. Beculet. Eu-copil. Parintii cu diverse ordine si conceptii. Profesorii cu alte pretentii. Eu- camera mea, lumea mea, nu stiam ce si cum sa spun, ascultam muzica, citeam diverse reviste care deschideau subiecte tabu, imi dadeam singura gauri in urechi (o metoda de a fi cool/importanta/bagata in seama…simteam ca si eu contez).
Rolul meu de copil a fost minimizat la maxim. Multi adulti ai generatiei mele au crescut la fel ca mine: autoritate cu violenta, vorbe care ranesc, minimizare, pedeapsa sub pretextul “lasa ca stii tu”, conditionare emotionala. O parte dintre ei ajung sa se poarte cu actualii copii asa cum se purtau adultii cu ei in copilarie. Pana la urma nu e vina nimanui. Oamenii cunosc un model, stiu un pattern si il aplica intocmai. Inconstient. Sub forma de automatism!
Copiii zilelor noastre sunt mult mai inteligenti decat eram noi la varsta lor. Au o altfel de deschidere si un nivel al cunostintelor mult mai ridicat.
Copiii in general sunt mult mai inteligenti din punct de vedere emotional decat adultii. Copiii au al saselea simt si al sapteala simt. Sunt autentici si vad dincolo de cuvinte. Sunt sinceri si vad esenta lucrurilor pentru ca ei nu stiu sa se piarda in detalii, nu stiu sa minta. Sunt curajosi si au puterea sa spuna ce gandesc. Aceste lucruri ii fac pe ei sa infrunte si sa confrunte adultii. Sa para nesimtiti, needucati, impertinenti, lipsiti de respect si cine stie ce le mai aud urechile.
Acesta este momentul in care adultului i se apasa pe niste rani nevindecate si se aprinde reactionand complet aiurea. Daca adultul (parinte, profesor, om de pe strada, medic, vanzatorul de la magazin etc) nu ar fi uitat limbajul copilariei, ar fi inteles ce vrea sa spuna copilul din fata lui. Sau, chiar daca nu ar fi inteles din prima ar fi cerut lamuriri. Dar nu are aceasta deschidere spre comunicare…
Oare cum ne-am simti noi, adultii, daca ar veni langa noi un om cu un metru mai inalt, mai gras, cu voce mai grava, care ar vorbi aceeasi limba dar ar spune chestii care nu ne convin, care ar tipa si ne-ar scutura putin? Nu am reactiona asa cum reactioneaza copii in fata nedreptatilor? Putem sa vedem in interiorul nostru pentru a cuprinde ce e la exterior?
Tata, stiu ca vezi ce scriu. Daca ai fi fost pe Pamant stiu ca ai fi plans la cele citite mai sus dar apoi ai fi spus ca “daca nu te bateam la timp, nu ajungeai ce esti astazi”. Te contrazic! Ajungeam mai repede!
Eu voi face altfel! My way! Acum stiu ce vreau si am incredere in mine. Pot fara tine! De ceva timp studiez limbajul asta al copilariei. Unele chestii sunt grele. Invat usor, usor si cladesc totul in armonie!