Asta am facut eu in vacanta. A fost ca un exercitiu. Parca prea imi devenise o prelungire a mainii.
Avand in vedere ca si tarifele pentru roaming au fost scoase as fi putut sa stau cu el in mana toata ziua. Dar asta faceam si in tara, asa ca nu cred ca era nevoie sa zbor 6 ore pentru a face acelasi lucru.
In primele zile am carat aparatul foto dupa mine…ma apucase arta creatiei si ma gandeam eu ca o sa fac super-poze. Lucram la 2 maini. Mama vrea sa ii trimit poze pe telefon sa isi incante retina. Asa ca ce pozam cu aparatul era si pe telefon. Dupa cateva zile am lasat aparatul foto in camera si am folosit doar telefonul.
Exercitiul maxim a fost sa tin internetul inchis, sa nu mai folosesc telefonul in timp ce asteptam sa imi vina mancarea, sa nu mai intru pe fb doar sa vad ce se mai intampla, sa fac poze cat sa bifez ca am vizitat locul respectiv, sa imi pun pozele in albumul creat si cam atat. Scot de aici momentele in care chiar am avut nevoide telefon pentru niste email-uri.
Vorbesc doar de timpii morti pe care i-am umplut cu aer, apa, valuri, ganduri, zambete, idei, recunostinta si pozitivitate.
Treaba e ca m-am obisnuit asa. Si mi-am propus sa ma simt in vacanta si in restul zilelor. Asa ca am transformat acel “stat ca prostu'” in “stau si observ viata din jurul meu”. Si e bine!