Reteta fericirii si unitatea de masura

Saptamana trecuta a fost dat publicitatii clasamanetul celor mai fericite tari din lume. Am citit, am vazut si apoi am cautat criteriile. Era totul matematic si statistic. S-au masurat niste indicatori care, in cea mai mare parte a lor, se refera la nivelul de trai. Sa traim bine= fericire?

Parca Norvegia era cea mai fericita tara din lume. Am fost in Norvegia. A fost o experienta interesanta. Dar faptul ca nu vedeam soare decat dupa o pacla gri si cu un program bine stabilit (cat am stat eu acolo), de la 10 la 14, nu ma facea deloc sa fiu fericita.

15941365_1363883503632135_4059036332642136459_nCand eram mai mica citeam in reviste texte de tipul: 5 reguli pentru a fi fericit; facand asta o saptamana vei fi fericit; bea 3 linguri de orez pe burta goala si vine fericirea. Si faceam! Executam! Casa era aceeasi, tata se purta la fel, mama la fel, eu minteam la fel…ii minteam pe ei si aplicand si regulile astea ma mai minteam si pe mine..Pfuuu, si fericirea nu venea. Eram mica. De fapt, eram destul de mare, dar nu eram constienta de varsta mea, de ce pot eu sa fac…parca eram intr-o barca si ma plimba un val. Mai coboram pe cate un mal care ma atragea, ma prefaceam ca sunt happy, puneam masca aia cu zambet si voie buna si seara la culcare plangeam in perna.

A trecut perioada asta. A trecut destul de greu. M-am facut mare, adult, responsabila, mama. Tot citeam ca “sa vezi ce fericita o sa fii, cand o sa ai copil…ca nu exista fericire mai mare”. Pfoaaaai! Eu eram praf de somn, nu stiam de unde sa iau niste ore in plus, eram obosita, bebelusul plangea, se linistea doar in brate, in picioare…fericirea era cand ne uitam unul la altul si privirile rosteau iubire. Dar erau momente, punctuale. Eu voiam fericire de dimineata pana seara. Asa ca in filme, ca in carti. Nu prea aveam de unde sa o iau. Eram agitata. Traiam intru-un film care nu era conform cu nevoile si valorile mele. Nici nu stiam ce valori sunt importante pentru mine la vremea aceea. Nici nu stiam ce sunt alea valori.

Daca ma intreba cineva ce imi doresc raspundeam instant “sa fiu fericita”. Dar nu aveam reteta. Nici coordonatele de GPS pentru a gasi drumul catre fericire. Nici nu faceam nimic sa ma simt mai bine. Dar cum se masoara fericirea? Cand stii ca esti fericit? Poate doar te simti bine? Voiam sa pun degetul pe fericire. Fericirea e o stare singulara sau e formata din mai multi factori, stari, sentimente? Care e proportia fiecarui ingredient astfel incat sa dea 100%? Daca am  casa, masina, catel, purcel, copil, vacanta, muzica de ce nu sunt fericita? De ce nu ma simt bine? Pentru ca nu stiu ce vreau pe termen lung si ma imbat cu bucati de bine si ma comport fals doar pentru a arata ce nu sunt si cum nu sunt de fapt; pentru ca mimez fericirea si imi construiesc munti de frustrare in spate.

Eiiii…dar m-am facut desteapta. Varsta de 33 de ani este intr-adevar varsta intelepciunii. Nu m-am desteptat peste noapte ci am fost ghidata sa imi dau seama ce e important pentru mine, ce resurse pot accesa, ce valori imi determina alegerile, ce vreau si cum sa merg mai departe astfel incat sa ma simt bine cu mine, cu cei din jur, cu cei care nu ma suporta si cei care ma iubesc, sa nu-mi mai fuga pamantul de sub picioare cand dau cu nasul de o situatie stresanta.

Este important sa intelegi ca fericirea ta nu e si fericirea altora. Ca fiecare om are niste criterii care nu sunt aceleasi cu ale tale si care sunt determinate de experientele anterioare. Ca nu poti impune anumite reguli care pentru tine functioneaza pentru ca poti produce frustrare. Ca degeaba strigi fericirea si o scrii pe toate gardurile daca nu simti la fel si limbajul tau, actiunile tale transmit altceva. Nu poti spune cu un aer sobru, grav, cu mainile pe un pupitru “daa, sunt fericit!”. Cine te crede? Poate cine nu te aude…

Copiii ne invata fericirea. Daca ii observam si ii ascultam putem scoate de la ei cateva elemente importante despre ce inseama starea de bine: siguranta, zambetul, iubirea, dorinta de explorarea, permisiunea pentru a face tot timpul ceva nou, linistea, MOMENTUL PREZENT, inventivitatea.

S-au scris milioane de cuvinte despre fericire. Inca  nu am gasit formula magica general valabila. Nici nu cred ca exista. Cel mai bine sintetiza Schopenhauer: “Fericirea noastra depinde de ceea ce suntem, de individualitatea noastra si nu de ceea ce destinul ne impune!”

Leave a Reply