Am inteles ca pot valorifica esecul!

Marti seara. Dupa ploaie. Orasul spalat. 22 de grade. Pornim spre Herastrau. Eu alerg, el pe trotineta. Intram in parc. Pe drum convenim ca eu imi vad de alergare inca 5 minute si el intra in skatepark (este locul in care stie sa ajunga si cu ochii inchisi, in care ne stim cu toata lumea). El face dreapta:” ne vedem in skatepark!”. Eu merg/aleg inainte.

Parcul gol. Oameni lipsa. Ceva ma face sa o iau in dreapta. Gol si pe aleea asta. Hai sa ma duc in skatepark ca sigur nu e nimeni si putem alerga frumos in parc impreuna bara la bara:).

Ajung in skatepark. El nu este. Ma duc la terasa de vis-a-vis. El nu este. Intreb barmanii. Il cunosc. Cica nu l-au vazut. Le las numarul de telefon si le spun ca daca il vad sa il opreasca la terasa si sa ma sune. O iau inapoi pe alee.

Eram obosita de la alergat dar picioarele se miscau mai repede. Scenarii se desfasurau in capul meu dar am ales sa ma gandesc la ce ar face copilul in situatia asta. Imi stie numarul de telefon. Sigur a plecat inapoi sa ma caute pe aleea pe care am venit. Drumul pana acasa il stie oricum. De gasit, sigur ne gasim. Dar era stresant sentimentul ca nu stiam cand. Ma gandeam ca e panicat. Stie ca atunci cand ne pierdem unul de altul cauta un jandarm/agent de securitate/ omĀ  pe care il roaga sa ma sune.

Alergand si strigand pe alee il vad venind fix din locul in care ne-am despartit. Lacrimile ii siroiau pe obraji. Aproape ca plangea cu sughituri.

-Unde trebuia sa ne vedem?

-In skatepark! Dar nu erai si am plecat sa te caut.

-Am stabilit ca ne vedem in skatepark. Tu oricum ajungeai inaintea mea (asa se intampla de fiecare data, nu era prima data cand ne desparteam la alee). Era normal sa nu fiu acolo. Incotro ai plecat?

-Sa te caut. Ma duceam sa caut pe cineva…un bodyguard ceva sa te sune.

-De ce nu ai rugat baietii de la bar sa ma sune?

-Nu stiu! imi spune plangand…ACUM NU O SA MAI AI INCREDERE IN MINE?

Wow. M-am blocat pe moment. De la atata lucru?

-Cum te-ai simtit cand ma cautai? Ce ai simtit atunci?

-Mi-a fost frica, iti dai seama! Eram speriat.

-Sa stii ca si eu am fost panicata si m-am speriat. Mi-am dat seama ca ai plecat sa ma cauti. Este foarte important ca atunci cand stabilim ceva impreuna sa respectam. Pentru ca, uite, se pot intampla situatii de genul asta. Si acum a fost simplu si usor pentru e parcul gol si nu sunt oameni. Dar daca era aglomerat? Daca eram in alta tara?

-Da, stiu!

-Sunt convinsa ca ai invatat lectia. A fost o lectie pentru amandoi. Pe viitor stim ce avem de facut.

-Da!

-Hai sa mancam o prajitura! (ca am consumat destule calorii)

Scenariul 2:

“tu’ti dumnezeii ma’tii? unde ai fost, mah? zbang! unde am zis io, mah, sa stai?treci acasa, dobitocule! esti pedepsit! nu mai iesi din casa 2 saptamani! las’ ca vezi tu acasa o mama de bataie! eu te-am facut, eu te omor. sa te inveti minte” bleeeeah

Leave a Reply