…pe care il pierdem cu timpul.
De cand am copil am avut o serie de intrebari. Pana acum ceva vreme unele ramaneau fara raspuns. Nu pentru ca nu as fi stiut sa il dau. Pur si simplu il ocoleam, evitam, refuzam sa il formulez.
Multe dintre aceste probleme au fost ridicate chiar de Vladimir cand a inceput sa vorbeasca limba romana. Vorbea si inainte, intr-un dialect pe care incepusem sa il prind cand mi-am dat seama ca prima silaba a cuvantului era la finalul acestuia.
In primii doi ani ai vietii de mama am tot avut dileme pentru care am cautat raspunsuri. Am cautat gresit, de fapt. Pentru ca vedeam numai ce doream eu sa cred la momentul respectiv. Daca as fi vazut dincolo de mintea mea, daca as fi avut incredere in acel sentiment de “mah, parca nu e cum simt eu”, daca m-as fi ascultat mai mult si inca o lista luuunga care incepe cu “daca’ si care se incheie cu daca as fi avut cel de-al saselea simt…as fi ajuns mult mai repede la starea de liniste, multumire si recunostinta pe care o am acum.
Ma rog, trec si peste analiza dilemelor caci despicarea firului in 4 nu ma mai ajuta tare mult si revin la revelatiile prezentului.
Eu cred ca toti oamenii au al saselea simt in ADN. Este acolo si cel mai tare isi arata fata in copilarie. Copiii sunt sinceri, simpli, vad esenta lucrurilor (ca Micul Print), spun direct, sunt AUTENTICI.
Apoi vin adultii si impun anumite reguli, rigori, dorinte, transmit obiceiuri fara sa isi dea seama si se naste un conflict: copilul nu asculta-adultul nu intelege.
Daca noi, adultii, ne-am permite sa fim autentici sigur ne-am intelege mai bine intre noi.
Daca am fi sinceri cu noi, daca ne-am accepta greselile, daca am accepta ca si ceilalti gresesc pentru anumite motive, daca nu am mai avea pretentii de la altii, daca am da inainte de a cere, daca ne-am da voie sa fim copii fara sa ne fie rusine, daca ne-am permite sa si gresim si sa fim si penibili fara sa ne enervam si sa nu recunoastem ulterior, daca ne-am asuma in totalitate ceea ce pretindem ca traim/ spunem/visam/ mintim…cred ca am vedea si noi esenta lucrurilor.
Esenta aia pura. Nucleul. Nu ceea ce spunem din motive de PR. Nici in PR nu mai merge cu minciuni si baliverne. Si acolo se cauta autentiticitate. Degeaba spui ca vinzi rosii cu gust de gradina cand ce ai la raft sunt rosii de plastic, de aceeasi dimensiune, frumos lustruite si fara gust.
La fel si in cazul oamenilor: degeaba sustinem la nivel verbal anumite lucruri cand pe noi ne tradeaza fata si gesturile. Fata este un ecran pentru ce avem la interior. Poate unii adulti se mai pacalesc cu asta. Copiii simt dincolo de cuvinte. Stop the bullshit! Ei nu fac rationamente. Ei se bazeaza pe acest al saselea simt al lor.
Autenticitatea inseamna progres!