Filosof in viata, la varsta frageda, fiul meu are grija sa imi serveasca o portie de intelepciune pura de la primele ore ale diminetii. Motiv pentru care mi s-a dezlipit si talpa platformelor pe care mi-as fi dorit sa le incalt.
Ieri a fost 1 iunie, cum a numit-o noi intern- “ziua lu’ copil”.
– Bianca, intreaba-ma ce mi-a placut de 1 iunie!
– Ce ti-a placut de 1 iunie?
– 1 iunie! ha, ha, ha. Toata ziua mi-a placut!
Astazi de dimineata plecam impreuna spre biroul meu. Eram la usa si ne incaltam, eu eram aplecata si brusc incepe un monolog:).
“Stii, ca sa fii mai fericita ar trebui sa iti traiesti copilaria mai mult timp. Eu ti-am mai dat tie un sfat mai demult. Il mai stii?
– Da! Sa nu imi fie rusine sa fac lucruri copilaresti!
Asa! Exact! Si daca faci lucruri copilaresti mai mult timp, iti traiesti mai mult copilaria!”
Pe de-o parte m-a apucat si ceva tristete aducandu-mi aminte de copilaria mea, pe care o consider in continuare trista. Dar cel mai important lucru a fost ca mi-a pus un mare zambet in interior. Poate pentru ca a fost o forma de a-mi spune ca este fericit, iar asta ma face si pe mine fericita. Pentru ca acum imi traiesc si eu copilaria si am grija de copilul din mine.
Am iesit din casa si ne-am urcat in masina: “Stii cat de bine ma simt? Am o stare…asa…de bine!”
Si eu! Si sunt tare recunoscatoare pentru asta! Ma bucur si multumesc!