Mi-au trebuit multi ani sa imi vina mintea la cap. De fapt, ea era acolo insa eu nu o constientizam. Ma uit la colegii mei cu 10 ani mai tineri ca mine si ma gandesc cum eram eu cand eram la varsta lor. Eram o gaina. Habar nu aveam ce vreau sa fac cu viata mea. Habar nu aveam ce inseamna context economic propice dezvoltarii. Nu stiam nici ce obiective am in viata. Motiv pentru care multe chestii m-au luat prin suprindere.
E nasol sa te ia lucrurile prin surprindere. Nu esti stapan pe situatie, nu esti pregatit, simti cum ti se ridica stomacul in gat, cum iti tremura mainile, inima bate tare, obrajii se inrosesc.
Nu am pe cine sa acuz de lipsa mea de incredere in propria persoana. Pana la urma asa am tradus-o. Primul moment in care m-am simtit libera si stapana pe mine a fost cand am lucrat o vacanta de vara in America. Un act de rebeliune din partea mea, insa atunci am simtit ca sunt libera sa iau decizii si nu am nevoie de sfaturi necerute.
Toate aceste experiente au contribuit la omul ce sunt astazi. Urasc expresia “cea mai buna varianta a mea”. Mi se pare ca depersonalizeaza orice fiinta. E adevarat ca toti ne transformam. Daca ii intreb pe cei folosesc expresia asta “ce variante au mai avut si de ce le place cea prezenta” sunt convinsa ca se invart in explicatii fara o idee clara. Majoritatea!
Revenind la magia mea, declaratie facuta de Vladimir, recunosc faptul ca in loc sa fiu surprinsa, am fost mandra. A fost ca o confirmare a evolutiei mele. Copilul a venit in viata mea la momentul potrivit pentru a ma ajuta sa vindec, la randul meu, copilul meu ranit. Toti avem un copil interior, oricat de aberanta ar parea aceasta idee. E acolo! Iese in fata de fiecare data cand recunoaste o situatie in care a mai fost pus in trecut. Proiecteaza asupra prezentului aceleasi stari pe care le-a trait in situatii similare.
In ultimul timp am tot reflectat la lucrurile ce se intampla in jurul meu si semnalele pe care ele mi le transmit. Mi-am dat seama ca dorintele sau gandurile din copilarie s-au materializat acum. O parte dintre ele. Cu ceva zile in urma mi-am dat seama ca atunci cand eram mica visam sa locuiesc intr-o anumita zona a orasului. Exact acolo locuiesc! Este foarte adevarata vorba aceea cu “nimic nu este intamplator”. E adevarat si ca cine se aseamana se aduna.
In prezent sunt foarte calma. Acum stiu ca daca ma enervez si imi irosesc energiile cu “de ce-uri” nu voi putea sa gasesc solutie pentru problema. Pentru ca orice problema are cel putin 2 solutii. Stiu ca nimic nu este pentru vesnicie si de aceea nu mai astept “momentul potrivit”. Momentul potrivit este atunci cand simti. Vorba unei prietene “decat sa imi para rau, mai bine sa imi fie rau”. Toate sunt trecatoare si rezolvabile.
Am rupt zabrelele coliviei mele si sper sa nu contruiesc altele in loc. Stiu ca daca vreau ca cei din jurul meu sa ma iubeasca si sa ma respecte in primul rand trebuie sa ma iubesc si sa ma respect. Mi-am alungat sentimentele de vinovatie si ideile conforma carora pentru a face ceva pentru propria persoana trebuie sa sufar, sa transpir, sa muncesc, sau sa pierd cine stie ce. Acum stiu ca daca vreau ceva trebuie doar sa cer. Mai bine sa sufar 5 minute daca nu primesc decat sa traiesc zile in sir cu sentimentul ca ar fi putut fi in cine stie ce fel.
Acum am capacitatea de a lasa lucrurile sa mai treaca si pe langa urechi. Frustrarea nu mai este alimentata. Iubirea si increderea imi ofera soarele in fiecare zi!
“Esti magica, Bianca! Pentru orice ai solutie si rezolvare!”