Aceeasi poveste pe repeat!

Bineinteles ca nici eu nu am fost de acord cu asta pana nu am fost pusa in fata faptului.

 

A fost o data un copil. Acel copil era compus din parti aduse de fiecare membru al familiei. Fiecare contribuia cu ceva si dorea sa isi creasca partea lui astfel incat sa fie mai mare si mai frumoasa. Asa si era: una era mai mare, una mai mica. Cea mica se face si ea mare si o acoperea pe cealalta. Numai bucati, colturi si rotite care nu se prea legau intre ele.

Anii treceau, copilul crestea si pentru ca nu era fericit cu bucatile astea tot cauta altceva. Nu prea stia ce cauta. Simtea ca nu este suficient de bun. Parca isi doreau ce aveau altii. Parca nici atunci cand facea totul ca la carte nu era lumea multumita. Avea o senzatie de neinsemnatate si pentru asta tot incerca diverse actiuni pentru a primi validarea celor din jur.

In tot acest timp la fiecare sentiment contradictoriu dezvolta un altul: o resursa sau o revolta. De fapt, un mecanism de aparare astfel incat sa poata face fata situatiilor.

Copilul a devenit adult. Deciziile pe care le-a luat la maturitate au fost ca reactii la trairile din copilarie. Culmea este ca, adult fiind, a dezvoltat si a aplicat acelasi pattern. De mai multe ori, in relatii cu oameni diferiti. Practic a repetat sau a rescris aceeasi poveste cu alte personaje, cu aceleasi caracteristici totusi, si in alt interval de timp. Ciudat. Cu masca! Fara masca!

Chiar daca era adult nu constientiza acest lucru. Din fiecare poveste iesea sifonat si se mintea ca e mai mai puternic si ca pe viitor va lua deciziile corecte. Nimic mai gresit! Fix aceleasi decizii! Aceleasi persoanje insa cu fete si nume diferite. Situatiile erau putin distincte insa reteta era aceeasi.

Uneori exista niste beculete care semnalizeaza ca ar fi cazul sa reconsideram anumite lucruri. Unii le vad, altii nu vor sa le vada, unii le ignora, altii le iau in ras. Copilul a tinut cont de ele si a cautat raspunsuri la dilemele sale.

amelie6_555Adult fiind isi rescrie povestea copilariei si intelege starile prin care trece. Si-a redefinit prioritatile si intelege ce este aceea libertate. Are la randul sau un copil care ii pune in fata o oglinda ori de cate ori este nevoie. Vede lucrurile altfel si le trateaza cu interes si implicare. Se bucura de nimicurile vietii si nu isi mai pierde vremea cu situatii ipotetice de tipul “daca”. Actioneaza atunci cand simte si isi doreste ceva. Face alegeri asumate si are incredere ca oricum ar actiona astazi, ziua de maine va fi cel putin la fel de buna. Nu se plange si se simte bine cu propria persoana.

Tot auzeam expresia cu “ce ti-e scris de aia nu scapi”. Astazi mi-a fost adeverita. Si nu e vorba despre vreo carte secreta sau despre vreo forta sau entitate mai presus de noi.

Noi scriem povestea. Noi suntem forta. Important este sa ne dam seama cand ajungem sa repetam firul naratiuni. Altfel ne plictisim. Cadem in butoi. Avem senzatia ca tot timpul ni se intampla acelasi lucru. Ba chiarĀ  pe dos desi noi facem totul bine si suntem impecabili.

Cand simtim ca ceva nu este in regula, ca ceva ne irita, ar fi bine ca in loc sa actionam sub implus (ca mai tarziu sa regretam) sa ne gandim cand ne-am mai simtit asa. Cu exercitiu putem schimba orice.

Si astfel ajungem sa traim viata pe care o dorim:)!

Leave a Reply