Toata lumea stie bancul cu omul ce isi dorea sa castige la loto dar nu juca! Fix asta am simtit acum 15 minute cand eram in baie. Stateam in cada plina cu spuma si ma gandeam ca poate ar fi indicat sa imi fac bilantul anului 2016.
Adevarul este ca pana in anul 2015 am tot facut bilanturi. De fapt nu erau bilanturi. Nici macar nu ma gandeam ce am facut bun in anul ce se incheia. Anul era descris de toate tragediile care se intamplasera in timpul sau. Apoi inevitabil, caci asa ne invata traditia popularo-ortodoxa, ceream chestii. In loc sa multumesc si sa fiu recunoscatoare pentru ce facusem bine, pentru ce realizasem, pentru lectiile invatate, eu deschideam o lista.
De fiecare data lista era cam la fel: sa am bani (bancul cu loto), sa slabesc (de pe 1 ianuarie), sa fiu fericita (venea cineva si planta o samanta). Trecea focul de artificii, noroc-noroc, telefoane si urari, nani-nani si ma trezeam pe 1 ianuarie.
Soc si groaza! Tot atatia bani in portofel, ba chiar mai putini caci veneau copiii cu sorcova si le dadeam si lor ceva. Kilogramele….oooo…tot acolo. Nu, nu dispar peste noapte! Fericirea? Acush…la prima sonerie la usa. Si uite asa intram in aceeasi rutina si in fiecare an faceam aceeasi lista. Fix ca in poza aia in care se taia anul de sus, caci liniutele ramaneau pe loc.
Concluzia mea dupa un de intelepciune, ca doar la33 de ani mi-a mai crescut un neuron, este ca anul nou nu vine cu nimic. E gol. E timp gol pe 1 ianuarie. E o lista lunga de 365 de casute ce asteapta sa fie umplute.
Asa ca aleg sa le umplu frumos. Ramane valabil obiectivul pus acum 13 ani si anume ca in fiecare an trebuie sa bifez cel putin o destinatie noua din lumea asta.
Anul 2016 a fost cel mai bun an al meu de pana acum. A fost anul in care am inteles ce inseamna valori, implicare, evolutie, empatie, iubire, fericire. Sunt tare mandra de ceea ce am si simt cum aripile mi se deschid de fiecare data cand vad ceva nou. 2016 a fost anul in care am invatat sa nu ma mai tem de necunoscut ci sa il imbratisez ca pe o oportunitate. A fost anul in care scuzele au fost transformare in solutii si rezolvari.
Pentru 2017 imi doresc sa fiu cel putin la fel de inteleapta, sa imi dau posibilitatea sa descopar si mai multe lucruri, sa imi ramana mintea cel putin la fel de deschisa si sa tin minte ca iubirea deschide porti nebanuite.
Nu astept nimic de la 2017. Oricat de egoist ar suna stiu ca daca vreau ceva il pot obtine. Orice obiective mi-as propune acum stiu ca nu se vor atinge decat daca actiunile mele vor duce intr-acolo. Asa ca in fiecare zi voi avea grija sa imi hranesc mintea, sufletul, placerile, sa ma iubesc, sa ma imbratisez, sa imi multumesc si sa fiu recunoscatoare.
Un lucru este clar: dupa multi ani simt optimism si sete de cunoastere.
Voi face un an memorabil!