Fac parte din categoria copiilor care urau sarbatorile.
Cand eram mica si stiam ca urmeaza vacanta, sarbatoare cu zile libere sau cadouri ma apuca o stare de tristete, neliniste, anxietate si multe alte sentimente amestecate pe care nu mi le puteam explica atunci.
Niciodata, pana acum un an, nu am inteles de ce era asa motiv de fericire o sarbatoare de genul asta. Pentru mine era totul pe dos. Acum am sentimentul ca mi-au fost date acele trairi pentru a putea aprecia ceea ce am acum.
Imi amintesc foarte clar sentimentul de umilinta pe care l-am trait de un Craciun. Mos Craciun trebuia sa imi aduca o pereche de cizme mov cu blanita alba. Pentru ca Mosul s-a gandit sa imi faca o gluma buna si sa ma invete minte, parca luasem si o nota mai mica, mi-a adus o singura cizma. Cealalta a fost pierduta pe drum si a sosit la ceva timp. Probabil fix o zi, insa vesnicia orelor de umilinta, tristete si descumpanire nu se incheia. Dupa ce am “primit”si cea de-a doua cizma stiu ca am dormit cu ele in picioare.
Pentru cei mai multi copii, sarbatorile erau motiv de bucurie caci aveau ambii parinti acasa. Fix asta nu imi doream eu. De ce? Pentru ca in familia mea traditionala, Craciunul, Pastele, 1 Decembrie, vacantele, concediile si alte zile libere insemnau certuri, lacrimi, tipete, tristete, pedepse, durere. Pana anul trecut, am tinut cu mine toate acele sentimente si am riscat propagarea lor si transmiterea generatiei urmatoare.
Cum luna decembrie este luna in care se difuzeaza “Singur Acasa”, in reluare si pe repeat, anul trecut din lipsa de continut TV am vizionat acest film. Fazele comice nu ma mai impresionau insa am vazut altceva. Ceva ce a schimbat semnificatia sarbatorilor din mintea mea .
Uite asa, mi s-a schimbat perceptia despre decembrie. Din cea mai trista luna din an am transformat-o intr-o luna placuta, in care sentimentul de “warm and cosy” este prezent. Nu mi-am luat cine stie ce paturi pufoase si nici cacao cu bezele nu beau in fata semineului. Totul vine din interior. Copilul meu interior traieste acum ceea ce nu a trait la momentul acela.
Poate daca nu treceam prin niste experiente, nu apreciam zilele prezente? Nu cred! Sunt convinsa ca daca as fi vazut mai devreme partea luminata a sarbatorilor, adica din copilarie, m-as fi bucurat si mai tare acum, nu as fi pierdut niste etape si zambetul de pe fata mea ar fi fost unul real, nu doar de ochii lumii.
Chiar daca iubesc vremea calduroasa, sunt recunoscatoare ca pot avea parte de zapada si ma voi bucura de ea.
Si mai stiu ceva! Mos Craciun exista! Este in fiecare dintre noi! Si este tot timpul anului sub diverse nume, culori, forme, actiuni:)!