I love black!.Este culoarea simplitatii si a elegantei si intotdeauna te scapa din impas atunci cand vine vorba de haine.
Ce ne facem insa cand e negru pe interior? Cum ii disipam puterea astfel incat sa intre si un pastel sau niste culori vii?
Azi de dimineata mi-a rasarit in minte intrebarea uitandu-ma la o poza de acum 5 ani.
Poza cu mine si cu Vladimir, cand el avea vreo 2 ani si jumatate. El era pata de culoare in multe nuante de gri si langa intunericul pe care il traiam eu.
Normal, intotdeauna copiii aduc culoare in viata noastra si ne fac sa radem in cele mai grele momente. Asa este! Asa era si cazul meu. Doar ca aveam un ras de suprafata, una din minunatele masti de care ma debarasez. La interior ramane acelasi intuneric si de cele mai multe ori iesea si la suprafata. Iesea in momentele mele de liniste. De fapt nu era liniste. Se duceau niste batalii si treceam prin niste furtuni cumplite, adevarate uragane. Dupa ce se incheia perioada de liniste (de obicei noaptea, sau cand Vladimir isi facea somnul de pranz) ma simteam mai obosita ca dupa o zi de tras la jug (nu stiu cum e trasul la jug, dar am auzit ca e greu tare).
Ma oboseau monotonul si nesiguranta. Ma nelinisteau neincrederea si gandurile. Lipsa sigurantei imi dadea stari de anxietate, Scenariile se desfasurau in capul meu iar personajele habar nu aveau ce trebuie sa spuna desi le scrisesem replicile. Totul era in interior, cortina era trasa, iar Vladimir era cel care intra din cand in cand sa vada ce fac. Uneori ma si deranja. Nasol! Greu!
Apoi a urmat o perioada in care am lasat negrul deoparte si am inceput sa imprumut culori. Si mi le-am insusit tare bine. Tot coloratul mic a facut cea mai buna terapie cu mine. E atat de ciudat cand un copil mic iti da sfaturi de viata. Si in aceasta dimineata l-am auzit spunandu-i unei colege: “normal ca tie ti se pare simplu ca doar esti copil”.
Prin simplitatea si bucuria lor, copiii au solutiile la degetul mic. Noi putem doar sa ne intoarcem privirea din “obligatiile cotidiene” si din lucruile care “trebuie” facute pentru ca asa se fac si observam mai atent esenta.
Sunt tare recunoscatoare pentru ca am avut mintea deschisa, pentru copilul minunat de langa mine cu care “ma cert” in fiecare dimineata, pentru zilele pe care le avem impreuna si pentru lucrurile pe care le invat de la el in fiecare zi.
Acum negru am doar pe haine!