Ce poate fi mai frumos pe lume decat ca cele 3 ceasuri rele de marti sa se intample lunea? Pai sa incepem cu ele de dimineata…ce altceva?
Ca de obicei, dimineata e cu susul in jos si copilul ragusit doreste sa plece in tricou pentru ca nu suporta nicio geaca, niciun pulover, nicio caciula. Whatever! Asta facem. Ajungem in fata blocului si batea vantul de puteam sa imi imaginez ca intru la metrou. Mie imi curgeau ochii, geaca o tineam in mana in idea ca iesind afara o va pune pe el. Speranta moare ultima dar moare si ea pana la urma.
Ne urcam in masina, pornesc, imi suflu in palme si incerc sa tin morala. Bineinteles ca pe scala nervilor cresteau liniutele, imi dau seama si imi spun ca e cazul sa o dau pe gluma ca altfel se alege praful de inceputul saptamanii. Asa ca in monologul meu moralizator introduc niste cuvinte mai deocheate. Pfoooaa! Distractie si lacrimi de ras. Mi-am dat seama ca l-am adus in starea buna in care e din nou receptiv, ajungem la scoala, ii las geaca in clasa si le spune colegilor ca mama lui atunci cand e nervoasa devine super distractiva si radea in continuare cu lacrimi tinandu-se de burta.
Ce bine! Inca o dimineata in care am transformat cearta in joaca.
Trece ziua cu toate de peste ea si vine seara. Ma duc sa il iau de la scoala si la plecare ma roaga sa ii comand o pizza pe care sa o luam in drum spre casa. Pizza va fi gata in 10 minute asa ca pornim masina si parcam in fata punctului de livrare. Imi poveste despre ideea pe care a avut-o la scoala si anume de a infiinta un magazin al scolii in care vor intra copiii care si-au uitat un caiet acasa, sau au nevoie de instrumente de scris sau alte lucruri pentru acea zi. Tare buna mi s-a parut si l-am felicitat pentru spiritual antreprenorial.
Ies din masina si intru sa iau pizza:
- Buna seara! Cu ce va putem ajuta?
- Buna seara! (deschid portofelul si vad ca nu mai e cardul) Cred ca mi-am pierdut cardul, ma duc la masina sa vad daca mi-a picat in geanta! (saracii vanzatori se uitau la mine ca la o ciudata)
Ma duc la masina. Nicio urma de card. Intru inapoi
- Sa stiti ca mi-am pierdut cardul. Cati bani trebuie sa vad dau?
- 18 lei 50
- 10, 11, 12….17 si 50. Imi mai trebuie 1 leu. Nu am sa va dau un leu. Ce fac?
- E ok! Stati linistita!
Ajung la masina cu pizza in mana si sun sa imi blochez cardul. “Sa stii ca o sa iti dau portofelul meu pentru ca al tau nu se mai inchide si de asta ai pierdut cardul.”
As fi luat portofelul lui dar de vreo luna l-am pus atat de bine incat nu mai stiu unde e. Ajungem acasa si de la masina pana sus m-a tot asigurat ca imi va da portofelul lui iar replica “daca il gasesti” a devenit chiar o gluma.
“Esti atat de distractiva atunci cand esti nervoasa”, imi spune el in lift si imi dau seama ca nu are rost sa imi fac nervi aiurea si sa imi consum energia pentru un card pierdut ca oricum cardul nu intoarce.
Am apelat la bunavointa lui Vladimir si mi-a imprumutat bani (noroc cu pusculita) sa imi cumpar cartela. Caci atunci cand e sa se intample toate belelele se intampla.
Astazi de dimineata cand ne pregateam sa iesim pe usa vine intrebarea “azi nu ne mai certam? Imi place cand ne certam dimineata!” Asa sper sa se desfasoare toate discutiile in contradictoriu de acum incolo.