Ieri vedeam pe pagina scolii in care invata Vladimir ca elevii clasei I “si-au deschis” ceainarie in clasa. Ciudata initiativa pentru unii insa atat de bine primita de altii. Am vazut din poze ca s-au organizat cu o gama mare de ceaiuri , si-au facut afise de promovare si invitatii si au pornit prin scoala sa isi popularizeze proiectul, fiecare avand un rol bine definit.
Mi-a explicat Vladimir ca cine doreste isi poate cumpara ceai cu bani si ca vor folosi banii de la Monopoly.
De dimineata am ajuns putin mai devreme la scoala si am mai stat cu Miss de vorba. In acest timp Miss s-a oferit sa ii faca un ceai lui Vladimir. Pana vin restul colegilor poate citi ceva iar cu ceaiul langa o carte transforma lectura intr-una placuta.
Fac o paranteza si spun ca eu cand ma bucur plang. La mine bucuria si fericirea circula sub forma de lichid in prin tot corpul iar cand devin puternice incep sa iasa prin ochi. Cam asa m-am simtit de dimineata cand am auzit vorbele lui Miss. Am avut un wow in interior si parca am inceput sa plutesc insa am fost trezita de vorbele lui Vladimir care mi-a spus ca trebuie sa aducem ciocolata calda pentru colegi. Oferta de la ceainarie va fi diversificata.
Asadar, intr-o zi ploiasa am inceput ziua intr-un mod super pozitiv. Sunt tare bucuroasa si am un sentiment de implinire ca ceainaria implica si celelalte clase si ca este folosita pentru starea de bine a copiilor din scoala.
Pentru multi poate parea o banalitate sau ideea se poate opri fix la nivelul de ceainarie: uite ceaiul-uite banii! Pentru mine este mai mult. Inseamna un exemplu bun de comunicare, scriere, matematica, educatie financiara, disciplina, empatie, altruism, implicare, daruire, acceptare. Sunt convinsa ca si pentru copii conteaza la fel de mult felul in care sunt folosite cunostintele, vazand astfel utilitatea practica.
Lucrurile simple fac diferenta!