EU

Scriu despre mine. Un fel de jurnal pe care il tin. M-am apucat de el imediat ce am implinit varsta intelepciunii:). Nu am pretentii de scriitoare si nici de jurnalist. Nici nu astept “aplauze” la click-ul final. Pur si simplu asa am simtit, ca daca spun ca am si visat ca am site o sa spuna lumea ca sunt fitoasa (sunt obisnuita cu asta).

Scriu despre mine. Imi dau cu parerea. Incerc sa nu emit legi si normalitati si tocmai am aflat ca motoul meu in viata este ca trebuie sa las trecutul si sa ma ocup sa traiesc prezentul (un joc haios care iti tranteste citate celebre in fata).

Sunt hotarata sa ma ocup altfel de schimbarile din viata mea, pe care tot eu le determin, si aici imi voi asterne gandurile si trairile. Voi fi eu!

De cele mai multe ori ne lipseste curajul. Eu l-am gasit chiar in vulnerabilitatea mea. Mi-am dat seama ca nu vine din exterior ci ca este o forta care zace in mine si careia de multe ori nu i-am dat voie sa iasa la suprafata. Astfel, mi-am trait mai mult fricile pana sa ajung sa imi indeplinesc visurile. Nu am gasit vreo retata a fericirii si nici vreun guru de prin tari buddhiste. Este vorba despre mine. Pana la urma, cea mai buna investitie pe care am facut-o pana acum a fost sa ma cresc pe mine. Sa reusesc sa scap de fricile (nu am scapat de toate) din copilarie si de cele impuse de societate. Stiti vorba aia cu “ce-o sa zica lumea”. Ei bine, lumea poate sa spuna ce vrea ea. Este la fel de libera ca mine.  Cand am insa nevoie de ajutor nu pot invoca lumea. Caci nu vine. E ocupata cu treburile ei. Asa ca am invatat care imi sunt instrumentele si parghiile pentru a ma impinge. Iar cerul nu este limita!

Pur si simplu! Asa am vrut! Probabil din nevoia de exprimare. De fapt au fost mai multe elemente ce m-au impins aici. Pentru ca acum social media este foarte prezenta in viata noastra in fiecare dimineata ma trezesc cu cate o “amintire”- ce faceam eu cu 5 ani in urma fix in aceeasi zi. Supriza a venit cand mi-au aparut in fata textele blogului pe care il aveam acum 5 ani si in care scriam lucruri despre dezvoltarea persoanala si cariera. Le scriam cam din carti pentru nu prea constientizam cu ce se mananca de fapt. Acum le citesc altfel. Sunt la fel de actuale insa au alte semnificatii. Nici atunci nu ma citea mai nimeni…doar cativa cunoscuti. Cu atat mai putin astazi cand exista un ocean de bloguri, site-uri, seminarii, intalniri, conferinte si cine stie ce alte evenimente cu acelasi subiect despre care scriam si eu. Probabil peste alti 5 ani ma voi uita in urma si deja voi fi un nume in lumea asta mare care se traieste online. De fapt, scriu despre ce traiesc eu in viata de zi cu zi in afara www-ului. Despre ce invat de la copilul meu si despre ce vreau sa ii transmit. Despre ce observ si cum cred eu ca ar fi bine sa fie. Despre ce gandesc, pentru ca asa cum spune un mesaj de pe un tricou, inca nu e ilegal:)!